Joi, înainte de a scrie aceste rânduri, deschid televizorul să văd ce s-a mai răsturnat prin lumea asta mare. Pic, neinspirat, pe o declarație care se vrea și șmecheră și cu aluzii, a ministrului de interne de la Chișinău. Îl cheamă Papuc și îl mai cheamă și Gheorghe. Ei bine, acest Gheorghe Papuc dă declarații în limba rusă, de parcă româna sau, mă rog, cum zic rusofonii din Republica Moldova – moldoveana – i-ar puți. Cum dracu de vorbești tu, măi Gheorghe, mai ușor în limba rusă decât în limba română? Ce s-a petrecut în genetica ființei tale? Mama ta de la Chișinău nu te-a învățat ceea ce se cheamă, din triburile africane și până-n nordul Alaskăi, limba maternă? Acest Gheorghe e directorul arestărilor. Ultimele evenimente de la Chișinău au umplut pușcăriile basarabene. Ziariștii care au fost acolo spun că arestările se petreceau alandala pe stradă. Erai umflat și gata, ce atâtea explicații. Explicațiile le dă Gheorghe Papuc, în limba rusă. Sunt, zice el, elemente străine responsabile de tulburările din Republica Moldova. Și mă rog care sunt aceste elemente străine, de unde vin ele? – întreabă ziariștii. Din România zice, fără ezitare, ministrul de interne care cândva era suspectat de implicare în traficul de droguri. Îmi amintesc o anchetă făcută de mine pe străzile Chișinăului acum aproape 20 de ani. Am remarcat că toți măturătorii din Chișinău erau români și toți directorii de mari întreprinderi erau ruși. Brodeala dracului! Strângând în jurul meu ciopor în Parcul Central al Municipiului puzderie de măturători și măturărese (se nimeriseră toți acolo) i-am întrebat cum e cu româna, cum e cu moldoveana. Sunt diferite, zice singurul bărbat, în rest erau măturători cu fustă. Care e diferența? – insist eu. Ne înțelegem, văd, perfect. Da, zice el, dar matale vorbești mai repede. E altă limbă. Deci eu vorbesc o română mai repede, iar el vorbește o română mai molcomă, ceea ce îndreptățește descoperirea lui Stalin că sunt limbi total diferite. Nouă, a mai zis cu un oftat basarabeanul care era originar dintr-un sătuc din apropierea Chișinăului, ne-a fost greu și sub ruși și sub români. Oftatul acela m-a pus pe gânduri. Cu el am plecat acasă și, iată, nu-l uit după aproape două decenii.
Ce se mai petrece prin lumea asta așezată cu fundul în sus? În Italia cutremurul a adus jale mare. Morți, răniți și distrugeri materiale imense. În România urcă amețitor șomajul, iar frecția împrumutului la FMI încălzește piciorul de lemn al finanțelor până-n campania lui Traian Băsescu. După aceea….potopul. Scadența dură vine după al doilea mandat băsescian. Dar va mai fi al doilea mandat al lui Băsescu? Din ce în ce mai mulți se îndoiesc. Diseară, joi, sunt invitat la Palatul Elisabeta pentru a asista la oficializarea candidaturii Principelui Radu la președinția României. Nu pot merge. Deci Casa Regală s-a decis. Avem în momentul de față trei candidați, în ordinea în care și-au anunțat înscrierea în cursa electorală : Crin Antonescu de la liberali, Mircea Geoană de la social-democrați și, iată, reprezentantul Casei Regale, Principele Radu. Toți trei sunt diferiți structural de Traian Băsescu. Toți trei sunt, din punctul meu de vedere, mai utili pentru România, decât actualul președinte. O Românie care a îndurat cinci ani de balamuc, de mizerii politice, de păruială ca la ușa cortului. Toate iscate de marele bărbat (era să scriu, Doamne ferește, marele bădăran) politic de la Cotroceni. Important e însă nu ce gândesc eu, ci ce gândesc cei mulți care votează. Cu cine vor vota ei vom vedea în toamnă. Până atunci să auzim, vorba americanilor, numai de bine!
