Gheorghe Maftei sau lecția bunului simț artistic

Cu câteva zile în urmă, în saloanele dedicate expozițiilor temporare de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava, s-a deschis expoziția de pictură, grafică și sculptură a artistului plastic Gheorghe Maftei. Specializat în domeniul picturii monumentale, profesorul ieșean, care mai bine de trei decenii (din care jumătate a fost director al Liceului de Artă „Octav Băncilă”) a îndrumat pașii multor generații de elevi, a avut harul, ca dascăl, așa cum remarcă criticul de artă Valentin Ciucă, „de a nu introduce în maieutica deprinderii secretelor meseriei nici un fel de canoane încremenite și nici rețete depășite în timp de evoluția limbajului plastic” supraveghindu-și discipolii cu atenție și respect și lăsând „spiritul tânăr să zburde”. O „zburdălnicie” pe care a împărtășit-o și el și care, dincolo de tangajul opțiunilor circumstanțiale, l-au făcut, ca alături de pictura întemeiată pe un cromatism sobru, să realizeze și acum, la vârstă septuagenară, obiecte sculpturale în care îmbină, cu măiestrie de ceasornicar și bijutier, piese metalice, articulații extrase din mecanisme vetuste, feronerii coclite de vreme, alcătuind cu o vizibilă delectare, atins de aripa moale a născocirii, structuri pe care ochiul obișnuit cu rigoarea convenției plastice le va privi cu o avidă curiozitate. Sinceritatea gestului artistic de un anarhism de-a dreptul don-quijotesc este capabil să zgândărească rutina domestică a provinciei, ai cărei exponenți, prudent-conservatori, l-ar putea bănui de un experimentalism de esență ludică. „Fantasmele lui Gheghi”, cum le numește Val Gheorghiu uzând de familiarul nume cu care-l răsfață confrații de breaslă pe artistul ieșean cu origini botoșănene, nu sunt însă creațiile unui avangardist întârziat, generate de un impuls bazat pe speculația abstractă, ci rezultatul unei solide și temeinice preparații artistice, care se înscrie, ca o revanșă la anii dedicați ca profesor formării unor generații de plasticieni, la capitolul marilor săvârșiri. Lăsând deschisă fereastra ființei sale, Gheorghe Maftei plusează, adăugând la ceea ce putem percepe cu toții din polisemantismul creației sale această mărturisire plastică prin care ne surprinde, ne uimește și ne complexează. Ca un alchimist care-și testează formulele și-și rostește incantațiile în fața athanorului spre a-și desăvârși căutările, Gheorghe Maftei, care are capacitatea de a imagina și a crea o simbolistică personală, se eliberează de frământările sale metafizice printr-un demers plastic provocator și reconfortant. Reliefurile sale, în care se îmbină monezi, catarame și chei pe suprafețe din foi de tablă ciocănită la rece, dar și tablourile cu o cromatică de frescă, sugerând liniște și împăcare, se constituie ca o veritabilă lecție vizuală pentru publicul sucevean, o lecție care, așa cum sublinia artista plastică Iulia Andrieș la vernisaj, poartă pecetea „bunului simț artistic”. De aceea a fost firească prezența unor foști elevi, care prin vocea Luciei Pușcașu i-au mulțumit în numele tuturor generațiilor pe care le-a îndrumat, cum firească a fost și prezența artistei Elena Greculesi, ca gest al comuniunii de breaslă creatoare.