Cu noua lui carte, „Europenizarea României. Aspecte privind sistemul politic național”, o lucrare științifică, în care chestiunile care țin de geopolitică sunt interpretate cu elemente de istorie recentă, ba chiar de o actualitate de tip „ordinea zilei”, Gheorghe-Gabriel Cărăbuș începe să se înrudească spiritual și cu Alexandru Bocănețu, cărturarul născut la Stupca, în 11/24 august 1889, autor al unor temeinice studii, care țin de istoria sud-est europeană, respectiv: „Relațiile româno-cehe de la origini până azi”, „Relațiile româno-polone de la origini până azi”, „Relațiile româno-ruse de la origini până azi” și „Relațiile româno-bulgare de la origini și până azi”, dar și cu Ștefan Piersic, cel născut la Corlata, în 27 decembrie 1899, autorul unei cutremurătoare lucrări de geopolitică, „România agricolă și imperialismul economic al țărilor industriale”, carte care se mai află, în județul nostru, într-un singur exemplar, cel al lui Ionel Negură, dar care va fi reeditată în primăvara care urmează.
Toate aceste studii, inclusiv cel publicat de Gabi Cărăbuș, constată, în etape istorice distincte „o descreștere a gradului de organizare”, pe continentul european, de la apus, spre răsărit, în condițiile în care, mereu și mereu, „geopolitica regiunilor estice a creat condiții de securitate politică fragile” și, indirect, de rudimentarism industrial, specificul Europei occidentale fiind dat de „acel climat politic care îi îngăduia să construiască planuri de durată lungă și să le realizeze” (Prof. univ. dr. Ar. Grădinescu). De la constatare, deci de la o lucidă cunoaștere a realității, pot veni soluțiile românești ale transformării României, dintr-o colonie a imperialismului economic germano-francez, într-o entitate europeană, europenizarea (și nu europeizarea, care ține de geografic, România fiind la doar 20 km de centrul geografic al Europei, aflat pe izvoarele Tisei) ținând de asumarea unui întreg ansamblu de responsabilități prin soluții și prin scopuri foarte bine precizate.
Ignorând disputele filosofico-conspirative
Studiul lui Gabi Cărăbuș este, în fapt, studiul unui nou început, autorul ignorând, cu bună știință, disputele filosofico-conspirative consacrate, în favoarea punerii în lumină a aspectelor specifice acestui început. În fond, el are dreptate, pentru că, dacă am lua în calcul gâlcevitor concepția hitleristă de integrare europeană, expusă de Goebels atașatului cultural italian Farinacci, în care România și Bulgaria erau integrate, conform ambelor variante, abia la final și cu netrucat statut colonial, ne-ar sări țandăra daco-romană și-am pune-o de cine știe ce bucluc, pricepând că asta ni se și întâmplă nouă. Și tot la fel am reacționa dacă am da prea multă atenție filosofilor unificării europene, Otto Strasser și continuatorul lui contemporan, Fransis Dessart, ambii fiind extrem de îngrijorați de pericolul „atlantizării”, care pândește Europa unită, deci de o pierdere de identitate, Uniunea Europeană eșuând, deja, în a deveni o variantă băștinașă de State Unite ale Americii, fie și pentru faptul că U.E. n-a prea fost premeditată ca un mijloc de preafericire continentală, ci ca un scop în sine, ba chiar ca o replică înjghebată în grabă la agresiunea tot mai copleșitoare a imperialismului economic american și asiatic, menită să salveze economia cam ruginită a marilor țări europene, pe seama celorlalte țări europene.
„Actorul” cu cel mai mare succes în Europa
Pe Gabi Cărăbuș nu-l interesează deloc aspectele acestea oculte și conspirative, el fiind subjugat, cu un realism optimist, doar de faptul că „Uniunea Europeană este „actorul” cu cel mai mare succes în Europa în ceea ce privește instituționalizarea unui sistem de guvernare care include o mare și, în același timp, în continuă creștere parte a continentului, motiv pentru care a devenit „atractivă” pentru mai toate statele europene”. Această ciudată și, de cele mai multe ori, pripită „atractivitate”, de care se simt atrași mai ales politicienii, îngrijorător de orbește și de slugarnic, este, de fapt, tema pe care o ia în discuție Gabi Cărăbuș, dispus să creadă necondiționat în ordinea instituțională și legislativă.
Excelent organizată pe capitole, care gestionează corect tezele deja încetățenite despre Revoluția din 1989 și căderea comunismului, despre europenizare în general, printr-o incursiune teoretică, și despre europenizarea sistemului politic național din România, cartea lui Gabi Cărăbuș deschide, cu mult meșteșug, o dezbatere, în care, de voie, de nevoie, ne vom angaja din ce în ce mai mulți, în anii ce vor veni.
Gheorghe-Gabriel Cărăbuș: „Europenizarea României. Aspecte privind sistemul politic național”
