Gesturi de mârlani, păguboase

Dincolo de feluritele situații în care, în imensa lor majoritate, fotbaliștii noștri traversează veritabile momente de cumpănă (cu precădere atunci când sunt obligați să răspundă unor întrebări simple, în interviurile de dinainte sau de după partidele disputate), există și alte momente în care cu o minimă inteligențăs-ar găsi o rezolvare convenabilă. Mă gândesc mai ales la momentele din finalurile partidelor, în care una din echipe aleargă după un gol care să aducă fie o egalare izbăvitoare, fie victoria care să asigure echipei un loc mai bun, fie o participare în vreo competiție europeană ori calificarea în vreo etapă superioară. Sunt momentele în care echipele din lumea normală a fotbalului nu faultează nici sub amenințare cu moartea, deoarece un fault în favoarea adversarului generează un consum de timp fatal. Așa ca jucătorul doar se mișcă și tatonează, așteptând ca adversarul săpiardă cumva mingea. Asta, la ei. La noi, cu cât se apropie finalul, cu atât bolovanu’ din teren se întărâtă și își aratădevotamentul față de club faultând mârlănește, adesea caun idiot. El demonstrează că „sufere”(!), că își dorește nu știu ce, dar produce doar pierdere de timp în favoarea adversarului, fericit că a fost faultat. Alaltăieri, un domn Olaru, care mai e și copitan (nu căpitan!) de echipă, și-a imaginat că va câștiga timp pentru FCSB, trântindu-se cavacape minge cu mâna, prefăcându-se faultat și mimând căderea. A primit galben, al doilea, deci și roșu, ca un imbecil, lăsându-și echipa în 10 pentru restul meciului și urmând să nu joace nici în următoarea partidă, în care ar fi fost nevoie de cel mai bun jucător al echipei. Tot ca un idiot a luat și portarul Tîrnovanu un galben în prelungiri, când a șutat în tribună mingea pe care i-o dăduse din spatele porții un copil de mingi. Cred că și cu un I.Q minim, ca al ăstora, tot se poate înțelege că gesturile de mahala, de maidan, de țoapăcu fițe-n cap, sunt pedepsite, iar a face pe deșteptul și pe șmecherul când tu ești de fapt un prostovan needucat nu merge decât aici, în țara asta prost făcută. În lumea normală ești doar de râsul ei.