Suntem atacați pentru că suntem o țară mică
„Suntem atacați pentru că suntem o țară mică și pentru că vrem să apărăm valorile democrației” declara la începutul weekend-ului Saakașvili, președintele (pro-occidental) al Georgiei.
De o bună bucată de timp, Georgia se confrunta cu provocări tot mai dese și tot mai insistente venite din partea separatiștilor rusofoni sud-osetieni, care nu sunt, în fapt, decât forțe paramilitare finanțate și susținute de Moscova, cărora guvernul de la Tbilisi trebuia să le dea o replică la un moment dat pentru a-și menține statalitatea erodată. (Să nu uităm ce se întâmplă pe teritoriile românești, în chiar coasta noastră și după același scenariu separatist, în relațiile echilibristice dintre guvernul ilegal rus transnistrian separatist și Republica Moldova). Era evident pentru orice minte sănătoasă că Georgia nu-și poate invada propriul teritoriu, câtă vreme, în ciuda afirmațiilor rusești din ultimele zile, și conform dreptului internațional, Osetia de Sud aparține, de fapt și de drept și de mult timp, Georgiei și numai Georgiei.
Putem vorbi aici de precedentul Kosovo, așa cum au încercat recent unii analiști să sugereze? Să revedem datele esențiale: în Kosovo, președintele Slobodan Miloșevici a recurs la epurarea etnică a separatiștilor, pe când în Georgia președintele Saakașvili a recurs numai la modele europene pentru integrarea pașnică a rusofonilor, garantând drepturile minoritarilor și protejându-le autonomia. Așadar, Saakașvili, spre deosebire de Miloșevici, nu a alungat pe nimeni din țara lui și nu a persecutat pe nimeni în Georgia pentru vederile politice sau de altă natură, în timp ce în Kosovo Miloșevici a făcut-o. Așadar, nu se poate invoca un precedent Kosovo, neexistând temeiul legal de a pune semnul egal între situația din Georgia și cea din Kosovo, iar astfel devine evident că procedeul rus de a ataca militar Georgia sub pretextul că apără, pe această cale, minoritatea rusofonă separatistă osetieană este injust, ilegal și discriminator. Aceasta este, de fapt, adevărata agresiune comisă asupra unei țări mici, ce nu are decât o armată minusculă, dar care a devenit incomodă pentru Federația Rusă prin occidentalizarea sa, prin speranțele sale de aderare la NATO și UE, ca și prin posibilitatea de a furniza energie Occidentului spărgând monopolul instituit de ex-președintele rus (de altfel, ca din greșeală, aviația rusă a atacat un oleoduct georgian).
Premierul Putin, creierul afacerii de măcelărire a Georgiei, susține că rusofonii din Osetia au fost bruscați, fapt neconfirmat de realitate. Putin a trimis în zonă armata rusă sub denumirea de Trupe rusești de menținere a păcii, însă aceste trupe au fost cele care au provocat de fapt conflictul, l-au întreținut sub ochii cameramanilor occidentali și își regizează și „actele de salvare” prin agresiuni atât împotriva unor orașe georgiene mici, cât și împotriva capitalei Georgiei.
Saakașvili este un lider național demn care nu acceptă să se supună
Adevăratul miez al conflictului a venit din dorința Moscovei de a-și menține prin șantaj monopolul simbolic de forță și putere energetică. Un diplomat occidental a afirmat zilele acestea că acum are loc o bătălie crucială, angajată între Occident și Rusia, deoarece dacă Georgia cade și regimul ei pro-occidental este schimbat de ruși, urmează că Azerbaidjanul și Asia centrală nu vor putea decât să se „încline” la rândul lor : „Gazul și petrolul sunt eurorachetele lui Putin, adică o armă majoră, cu o investiție minimă. El știe că, dacă va controla Georgia, el va controla toată aprovizionarea Europei, și va deveni și cel ce face jocurile.”
Rusia a dorit să demonstreze că este șefă în Caucaz, iar pe Saakașvili a dorit să-l mazilească deoarece acesta este un lider național demn, care nu vrea să se supună. Un politolog citat de agențiile de presă independente afirma că „Putin, care e la comanda acestei operațiuni, susține că vrea să aducă pacea. În realitate, însă, Rusia a asmuțit întotdeauna popoarele din Caucaz unele împotriva celorlalte” și apoi a profitat de conflicte. Toți specialiștii în chestiuni sovietologice au fost suprinși, ca și noi, de a-l vedea pe Putin dând zilele acestea lecții umanitariste, cu un tupeu nedisimulat, după ce că „are pe conștiință și zeci de mii de morți în Cecenia (unde mecanismul rus de declanșare a conflictului a fost similar), la care se adaugă acum și morții sau refugiații din Georgia.”
Federația Rusă este un imperiu care preferă spiritul totalitar
Georgia se pregătea să adere la NATO în decembrie următor. De aceea, Putin a distrus această țară prin odioasa înscenare la care asistăm. Două probleme dificile se conturează acum: 1. care va fi reacția internațională (știut fiind că prin această sintagmă se înțelege ONU, însă Rusia este membră ONU). 2. ce va face Rusia în viitorul apropiat (știut fiind că Rusia de astăzi este un stat completamente refăcut, gata de război, care și-a pregătit din vreme enclavele în care poate detona, la fel ca în Cecenia sau Georgia, următoarele conflicte).
Noi suntem cu gândul la poporul georgian, greu încercat de dușmanii democrației, dar sacrificat fără drept de apel de pornirile irepresibile de dominație totalitară ale Rusiei. În fapt, Rusia a obținut două victorii: șansele Georgiei de aderare la NATO sunt acum nule, iar controlul Rusiei asupra petrolului și oleoductului georgian către Occident a devenit efectiv.
Este evident că NATO și UE sunt acum obligate să-și revizuiască în mod inteligent atitudinea față de un imperiu care, prin comportamentul său agresiv și imprevizibil, dovedește că nu este de partea democrației și că este gata să ia de la capăt războiul rece. Lecția totalitară convine Rusiei și în acest mileniu.
