George VOEVIDCA

Poetul și epigramistul care, la îndemnul lui Ion Grămadă, a apucat să publice, înainte de Unire, doar o singură poezie în „Junimea literară“ (nr. 4-5/1914), sonetul „Reminiscență“, avea să evolueze scriitoricește superb, cărțile sale de poezie, „Sonete“ (1920), „Turnuri“ (1928), „Cântece pentru Lu“ (1936) și „Pro Patria“ (1943), cele două texte dramatice, „Supremul argument“ și „Puteri întunecate“, precum și sutele de epigrame publicate definindu-l drept un spirit bucovinean inconfundabil.