La Galeria de Artă a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” s-a deschis miercuri expoziția de pictură cu genericul „Hoinar în culoare”, a artistului plastic botoșănean George Șpaiuc.
Un anotimp prielnic hoinărelii
Se pare că primăvara este un anotimp prielnic hoinărelii, pentru că miercuri și-au anunțat și și-au marcat prezența la Suceava, ca hoinari (deși mă îndoiesc că umblă fără țintă sau fără căpătâi), atât pictorul George Șpaiuc, cât și îndrăgitul actor Florin Piersic (care ne-a propus, la ceas de seară, o întâlnire de suflet cu genericul „Hoinărind printre amintiri”).
George Șpaiuc a venit însă de aproape, de la Botoșani, răspunzând unei invitații pe care i-au adresat-o directorul bibliotecii publice sucevene, Gabriel Cărăbuș, și artistul plastic Constantin Severin (avându-l ca „sfătuitor de taină” pe pictorul David Croitor, cu care au gândit împreună titlul) de a expune la galeria de artă a instituției.
Cantonat exuberant într-o formulă de expresie capabilă să-i satisfacă trăirile înflăcărate
George Șpaiuc, care nu expune pentru prima oară la Suceava, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Botoșani cu profesorul Victor Hreniuc și, așa cum remarcam la o expoziție anterioară, ieșind de sub influența maestrului său, s-a cantonat exuberant într-o formulă de expresie plastică proprie, capabilă să-i satisfacă trăirile înflăcărate.
Apropierea de peisaj (către care se îndreaptă cu precădere) „se produce – așa cum scrie criticul de artă Valentin Ciucă – spontan, fără savante preparative, ci doar prin stabilirea prealabilă a dominantei cromatice și a schemei compoziționale”.
Culori clocotitoare și luminoase
O expoziție remarcabilă prin „vioiciunea culorilor”, cum a apreciat la vernisaj directorul Gabriel Cărăbuș, culori clocotitoare și luminoase.
Lumina, capcana privirii, deține în recuzita plastică a lui George Șpaiuc un loc prioritar.
Este lumina unui spirit neîmpăcat, o lumină care „pipăie” conturul inefabil al unor metafore plastice, o lumină nedeviată de obstacole, care se așterne ca o aură deasupra unei lumi crepusculare.
Cu vizibil apetit pentru tensiunile cromatice expresioniste, George Șpaiuc se concentrează asupra menținerii în lucrările sale a unui echilibru între lirism și explozie.
„Un gest de prietenie și curtoazie”
Exprimându-și bucuria întâlnirii cu un botoșănean de-al său, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava Vasile Ilie, plăcut impresionat ce lucrările care „încântă prin lumină și prin culorile de forță”, a accentuat că Suceava avea nevoie de ceva nou, de o astfel de infuzie cromatică, și a apreciat prezența pe simeze a lui George Șpaiuc ca fiind „un gest de prietenie și curtoazie” față de suceveni.
Cu prietenie l-au prezentat atât Constantin Severin și David Croitor (care au pus la cale acest eveniment), cât și scriitorii Angela Furtună și Mihai Sultana Vicol.
„Un artist spontan, autentic, de o forță expresivă copleșitoare”
George Șpaiuc, așa cum a subliniat Constantin Severin, este „un artist spontan, autentic, de o forță expresivă copleșitoare”, un creator important care „va câștiga pariul cu timpul”, întrucât lucrările sale, odată expuse și prezentate, vor fi apreciate și „promovate de orice muzeu de artă contemporană din lume”.
Sintetic, David Croitor a definit arta lui George Șpaiuc prin cuvintele „trăire, privire și mult suflet”, iar Angela Furtună l-a inclus în rândul artiștilor „cu adevărat valoroși, care au ceva de spus”, creatori care, „în lipsa unor spații destinate artei, care au fost confiscate”, vor găsi întotdeauna deschisă mica galerie a bibliotecii sucevene care a devenit „inima culturală a Bucovinei”.
Pictură de calitate
Opunându-l pe George Șpaiuc creatorilor de „fantasmagorii și abureli din care nu va rămâne nimic”, Mihai Sultana Vicol i-a încredințat pe privitori că ceea ce văd este pictură de calitate, pictură care „desfată ochiul”, care este „făcută cu sufletul”.
Lui George Șpaiuc nu i-a mai rămas decât să le mulțumească celor prezenți pentru felul în care l-au primit, spunându-le că îi consideră prieteni și va răspunde oricând cu plăcere invitației de a expune la Suceava.
*
Și pentru că Polonia este în doliu, iar de față se aflau și câțiva etnici polonezi bucovineni (artistul plastic Iulian Dziubinski și tânăra poetă Ianina Hahula) vernisajul s-a încheiat cu păstrarea unui moment de reculegere și cu citirea de către Mihai Sultana Vicol a poeziei intitulate „Îndoliata Polonie”.
