Pe „oaspetele din urmă”, George Drumur, îl putem afla, drept „întoarcere spre lume” și lumină lină „în Bucovina (în care) totul se întunecă“, unde oficiază cu ritmicități păgâne pentru sufletul neamului. Primele lui trei cărți de poezie, „Solstiții“ (1936), „Suflete în azur“ (1940) și „Vatră cu stele“ (1942), aveau să fie urmate, abia peste trei decenii, de „Însemnele anilor“ (1973) și de „Neodihna cuvintelor“ (1986), în vreme ce romanele, nuvelele și prozele sale încă mai așteaptă în uitare.
14.03.1911, Mănăstirea Horecii – 07.06.1992, Timișoara
George DRUMUR
Recomandări
108 ani de la nașterea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic
Scriitoarea Cornelia Petrescu și-a lansat la Suceava volumul „DAHU – povestiri pentru 24 seri”
106 ani de la nașterea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist
Povestea unui preot de neuitat (II)
Un ierarh luptător, un păstor dinamic și un mare patriot – Arhiepiscopul Justinian Chira (1921-2016)
