Senatorul independent Mircea Geoană a declarat, joi, într-un interviu acrodat MEDIAFAX, că Traian Băsescu își va încheia mandatul înainte de 2014, fie prin demisie, fie prin impunerea, într-o modalitate democratică, a plecării sale, respective demitere.
Geoană a arătat că actualul mandat al lui Traian Băsescu este practic epuizat și a spus că ar paria că România va avea alegeri prezidențiale anticipate.
Senatorul a spus că în condițiile actuale, date fiind votul popular, realitățile și epuizarea proiectului lui Traian Băsescu, este imposibil ca acesta să își termine la termen mandatul de președinte.
Fostul președinte al PSD a mai spus că nu a plecat niciodată din PSD și că se consideră în continuare un social-democrat, arătând că va candida pentru un nou mandat la Senat în același colegiu.
Senatorul independent Mircea Geoană susține că judecătorii CC și-au semnat actul de condamnare luând decizia de invalidare a referendumului, fiind evident că, în viitor, algoritmul politic de numire a acestora va fi modificat.
Senatorul afirmă și că USL a greșit nepregătind bine în străinătate acțiunea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu, el arătând că acest lucru a reprezentat un „călcâi al lui Ahile” pentru demersul USL.
Prezentăm intergral interviul acordat de Mircea Geoană agenției MEDIAFAX:
Reporter: Cum vedeți decizia Curții Constituționale privind invalidarea referendumului?
Mircea Geoană: Adâncește criza politică și nu o rezolvă. Și creează, de asemenea, o imagine aproape completă a unor instituții ale statului care sunt profund nefuncționale și profund viciate. Este o mare îngrijorare pe care o am față de faptul că în această criză s-a demonstrat, dacă era nevoie, ca un revelator, cât de precare sunt instituțiile noastre, cât de politizate sunt instituțiile noastre și, cu un astfel de stat și cu astfel de instituții, România este vulnerabilă.
Într-un fel, și-au semnat și actul de condamnare pentru că este evident pentru mine că la o modificare a Constituției, când va fi ea făcută, actualul model de algoritm politic pentru desemnarea judecătorilor la Curte va trebui să fie înlocuit probabil cu un sistem gen american, unde la Curtea Supremă se judecă atât spețe constituționale, cât și spețe de natură civilă sau penală.
Arată încă o dată cât de vulnerabil este statul român și cât de păcătos este acest sistem de a hiperpolitiza tot ce înseamnă instituție publică din România.
Rep.: Unde credeți că a greșit USL în tot acest parcurs al inițierii unui demers de suspendare care nu și-a avut o finalitate dorită?
M.G.: Demersul a fost necesar și legitim. Este clar că sursa principală a tensiunii politice și perioada foarte, foarte delicată pentru România a pornit din partea celui care încă ocupă poziția de la Cotroceni. Dacă aș spune că există un punct care poate fi considerat ca și călcâiul lui Ahile la această operațiune este foarte slaba pregătire în străinătate și în exterior – și în Europa și în America – și este într-un fel și reproșul pe care aliații și partenerii noștri ni l-au făcut spunând că această pregătire nu a existat practic și acest lucru a creat un câmp liber pentru contra-propagandă, pentru insinuare, pentru intoxicare din partea taberei care se apăra. Cred că aici a fost elementul de vulnerabilitate care în cele din urmă a costat din punct de vedere al deciziei finale.
Rep.: A mai existat un moment important – cel al demisie lui Ioan Rus de la MAI. Credeți că această demisie a influențat acțiunile guvernamentale în ceea ce privește listele electorale?
M.G.: Încă o dată consider că este un episod important, dar nu decisiv. Momentul decisiv a fost momentul în care din străinătate, aproape unanim, a apărut un element de dubiu cu privire la legitimitatea și modul în care se derulează această operație. Cred că acolo a fost punctul slab și tot ce a urmat ca și convulsie de-a lungul acestui proces a reflectat de fapt această slăbiciune inițială a operațiunii de suspendare.
Rep.: Considerați că acest eșec al demersului inițiat de USL poate afecta stabilitatea Guvernului pe viitor și rezultatul de la alegerile parlamentare?
M.G.: Este evident că miza se mută acum către alegerile parlamentare și este evident că USL, deși a reprezentat voința, și a exprimat voința a peste șapte milioane de români care au votat pentru suspendare, are o anumită dificultate și în mod cert din sondaje deja se vede o anumită formă de cost politic al acestei operațiuni.
Cred în continuare că USL are resurse și în teritoriu are și resurse de soluții ca să poată să remedieze acest subiect până în decembrie. Așa cum am spus și în “New York Times”, când am publicat un editorial, ținta de 50% este în continuare foarte importantă și dacă ne uităm la scorul politic făcut la locale este clar că această țintă este o țintă care trebuie atinsă și care va necesita o guvernare aproape impecabilă din partea guvernului USL.
Ceea ce mă frământă cel mai mult nu este atât de mult reverberația electorală și politică a acestui moment și mă preocupă și sunt profund îngrijorat cum nu am fost de multă vreme cu privire la vulnerabilitatea pe care această criză politică – care va continua – o va avea asupra economiei românești și o va avea asupra reputației României în străinătate inclusiv față de investitorii străini care în ultima perioadă, în ultimii ani de zile, au părăsit în mod dramatic economia românească.
Sunt profund îngrijorat de această senzație de vulnerabilitate pe care o dăm. Sunt profund îngrijorat de evoluțiile care se întâmplă la granițele noastre. Nu pot să fiu insensibil la faptul că în Georgia, în Ucraina, în Moldova sunt evoluții extrem de complexe care riscă să afecteze interesele noastre. Nu pot să fiu insensibil la faptul că există zgomot de război din Iran până în Siria. Nu pot să exclud faptul că România este o țară la granița NATO și a Uniunii Europene și acest sentiment de vulnerabilitate, de verigă slabă, s-a accentuat în această perioadă de criză.
De aceea, dincolo de scorul politic și de performanța electorală, sunt lucruri și mai importante și cred că este obligația celor care conduc Guvernul, obligația Parlamentului, obligația celor care sunt lucizi în această țară să restabilească reputația României să stabilizeze situația pentru că în acest moment suntem într-un moment de vulnerabilitate deosebit de periculoasă pentru noi.
Rep.: De ce credeți că PSD nu a fost la fel de vehement la momentul prezidențialelor din 2009? Având în vedere datele, cifrele, criteriile luate în calcul pentru contabilizarea voturilor și alegătorilor, credeți că un demers similar celui de acum v-ar fi adus victoria atunci?
M.G.: Nu punem problema că PSD nu a fost vehement. Problema este că Parchetul a fost mut și inactiv într-o situație comparabilă, într-o situație similară. Deci acuze masive de fraudă demonstrate cu ordinul sutelor de mii de voturi în care același Parchet, care astăzi spune că s-a autosesizat într-o manieră nobilă și apărând democrația și dreptul de a vota sau nu vota al românilor, nu a existat în 2009. Nu a existat niciun fel de acțiune, nu am văzut pe nimeni din conducerea Parchetului General care să spună în 2009 – Da, avem dubii și vrem să anchetăm.
Nu atât de mult atitudinea PSD-ului sau a liberalilor a contat atunci, ci practic inacțiunea instituțiilor statului. Nu cred că ceea ce ne-a dat ca răspuns atunci Curtea Constituțională, spre deosebire de atenția minuțioasă și timpul necesar suplimentar pentru liste, pentru verificare, de la referendum, s-a aplicat în 2009 când am cerut un lucru simplu: dați-ne voie să renumărăm voturile din secțiile speciale și din diasporă. Atâta tot, n-am cerut altceva. N-am cerut renumărare. Și atunci Curtea a deliberat în câteva zeci de minute, acum a avut nevoie de aproape 30 de zile ca să delibereze.
Și această diferență de comportament nu-mi indică decât faptul că aceste instituții, atunci când este vorba de a-l proteja pe actualul locatar de la Cotroceni, o fac de o manieră foarte, foarte vehementă și activă, când e vorba să apere dreptatea și legea acționează prin omisiune. Aceasta este adevărata problemă – lipsa de simetrie și lipsa de răspuns echivalent a situației echivalente pe care instituțiile statului au demonstrat-o.
Rep.: Date fiind cifele de la referendum credeți că Traian Băsescu poate fi considerat un câștigător?
M.G.: Toată lumea a pierdut. Și în această situație se află din păcate și economia, și cetățenii români, și întreprinderile care au dificultăți de finanțare. Deci nimeni nu a câștigat din acest meci. Traian Băsescu, chiar dacă se întoarce la Cotroceni, se întoarce atât de vulnerabil, de slăbit, încât practic e o problemă de timp până când mandatul domniei sale se va epuiza fie din punct de vedere politic, fie din punct de vedere al duratei acestuia. Este o operațiune costisitoare, e o operațiune care costă și care – încă o dată spun – a creat o vulnerabilitate importantă atât din punct de vedere al perspectivei economice a țării cât și al reputației externe a României. Aici trebuie lucrat și trebuie reparat un rău care s-a produs dintr-o cauză necesară și o cauză utilă, dar care în cele din urmă ne costă pe toți. Îi costă și pe cei din USL și pe liderii acesteia, costă în general tot climatul politic, economic și social din România.
Rep.: Deci cum rămâne cu viitorul politic al lui Traian Băsescu, cum îl vedeți?
M.G.: Este practic încheiat. În momentul în care șapte milioane de oameni votează împotriva unui politician din punct de vedere politic, practic mandatul respectiv este încheiat. Exprimarea sa juridică, exprimarea sa constituțională este altceva, dar ca generator de idei și reforme, ca generator de acțiune politică mandatul este practic încheiat.
Rep.: Atitudinea domnului Crin Antonescu, ca președinte interimar, credeți că a fost una corectă sau credeți că a pierdut șansa de a contura un model de președinte diferit de cel al lui Train Băsescu?
M.G.: Președintele interimar nu reprezintă un portret de președinte ales. Îmi aduc aminte de perioada domnului Văcăroiu ca președinte interimar. Nu acesta este scopul. A fost o perioadă în care a ocupat interimar un fotoliu important dar care trebuie citit exclusiv din prisma competiției politice extrem de intense care s-a derulat în acea perioadă. Nu cred că spune mare lucru despre ce ar însemna comportamentul sau performanța domniei sale sau a altcuiva în condiții relativ normale.
Rep.: Atunci vă întreb cum ați caracteriza atitudinea domnului Antonescu față de UE și SUA. Din această poziție de președinte interimar dânsul a avut niște ieșiri.
M.G.: 2012 reprezintă un moment de amintire și de reflecție. Sunt 15 ani de la semnarea parteneriatului strategic cu SUA. Îmi aduc aminte, eram ambasador în America și am fost unul dintre cei care au adus această relație la un nivel de parteneriat strategic dezvoltată de-a lungul timpului de toate administrațiile și toate guvernele și de toți cei care înțeleg că rostul României este în occident.
Sunt zece ani de la invitarea României în NATO. La Praga, acum zece ani, cu toții eram bucuroși și mândri, indiferent de culoarea politică, că România în sfârșit își capătă locul său natural în familia euroatlantică și că primește garanții de securitate ferme din partea marilor puteri ale Occidentului, începând cu SUA. Și sunt cinci ani de la intrarea în Europa, cu plusurile și cu minusurile sale.
De aceea, pentru cine se uită dincolo de patima politică, este extrem de clar că nu există destin pentru România în afara familiei euroatlantice, că nu există vreo modalitate ca România să evolueze în afara familiei sale naturale.
Iar rolul de partener egal sau de vasal, rolul de partener influent sau de oaie neagră și-l face fiecare singur. Nu cred că astăzi în Polonia, de exemplu, care a avut și ea momente dificile în relația cu Occidentul, în relația cu Răsăritul, cu America și cu Germania în precedenta administrație, astăzi cineva se îndoiește vreo secundă, la Varșovia, că Polonia nu este un jucător influent.
Depinde foarte mult de liderii pe care îi ai, de coerența pe care o ai și cred că, indiferent de cât de multă patimă s-a pus în această campanie, nimeni nu cred că pune la îndoială la modul profund, la modul serios, intenția, interesul de lungă durată și aș spune eu istoric ca România să facă parte din aceste instituții. Și niciun fel de declarație sau de momente mai pasionale politic nu pot să deraieze România de la drumul său occidental.
Rep.: Domnului Crin Antonescu i se reproșează că ar fi avut ieșiri antiamericane, antieuropene, naționaliste…
M.G: Las asta pentru comentatorii politici. Eu vorbesc de lucrurile profunde, de lucrurile de direcție strategică a acestei țări. România este parte a Occidentului, va rămâne parte a Occidentului și, indiferent de episoade tumultoase sau mai calme, această direcție nu va fi schimbată pentru că este interesul vital al națiunii noastre să fie parte a Occidentului și vom rămâne parte a Occidentului.
Rep.: Care credeți că sunt șansele domnului Antonescu la alegerile prezidențiale, atunci când vor fi acestea?
M.G.: Cred că în acest moment principalul subiect este economia. Era și o vorbă de campanie în vremea lui Bill Clinton, la primul său mandat – “este vorba de economie”. E vorba de economie, de locuri de muncă, de investiții, de management coerent la companiile de stat, de a pune în valoare resursele încă neexploatate ale acestei țări, că e vorba de energie, de agricultură, de infrastructuri. Deci înainte să ne gândim cine va ajunge la fotoliul de la Cotroceni, trebuie să ne gândim cum reușim să venim cu un proiect pentru România.
Și aș face o singură observație: este evident pentru mine și cred că este evident într-un fel și pentru opinia publică și pentru poporul român – și cei din țară și cei din străinătate – că probabil românii vor simți nevoia unui model de președinte probabil opus față de ceea ce a reprezentat actulul președinte.
Și cred că momentul pentru această discuție încă nu a venit, preocuparea principală trebuie să fie economia, buna guvernare, lupta împotriva corupției în continuare și refacerea credibilității României în străinătate. Acestea sunt principalele obiective. Despre Președinție, o să fie timp să discutăm și mai târziu.
Rep.: Ați fost cinci ani președinte al PSD. Credeți că actualul președinte Victor Ponta a făcut eorori, ca lider al partidului, în acest demers de suspendare a lui Traian Bsescu?
M.G.: Evident că va exista și o evaluare internă, sunt convins. Și în 2007, după referendumul precedent, a existat o evaluare internă. Aici cel mai important lucru este cum reușim ca țară și cum reușim ca și Guvern actual să ne întoarcem cât mai repede, pe lângă, evident, o luptă politică care nu se va liniști, o luptă politică brutală, dusă până la anihilarea adversarului, care se derulează în acest moment.
Și cred că și acest lucru este oarecum periculos, dar, pe fondul fondului, judecata despre performanța Guvernului care este asigurată azi la vârf de către președintele PSD, va fi dată de performanța economică, socială,de locuri de muncă. Cred că lumea nu va judeca atât de mult prin prisma referendumului, ci prin prisma bunei guvernări, nu va judeca atât de mult prin prisma faptului că referendumul a avut s-au n-a avut succes, deși contează, va judeca prin capacitatea de a readuce investitorii străini în România, de a recrea un flux de finanțare pentru companiile românești, de a veni cu o politică economică națională cât mai robustă cu putință.
Deci nu aș face o fotografie a momentului. Cred că principala judecată a opiniei publice, inclusiv electoral vorbind, este perfomanța guvernamentală. Aici cred că este principalul obiectiv, aici cred că trebuie să se concentreze energiile guvernării.
Rep.: Domnul Antonescu spune în mod clar „Nu” coabitării cu Traian Băsescu, în timp ce Victor Ponta lasă niște „portițe”. Considerați că USL ar treui să coabiteze cu Traian Bsăescu?
M.G.: Coabitarea este un termen frațuzesc. Eu l-am trăit când eram tânăr student în Franța…am trăit coabitare între președintele Mitterand și premierul Chirac, am trăit ca ministru de Externe, coabitarea între președintele Chirac și premierul Lionel Jospin.
Nicio coabitare nu seamnă cu alta, pentru că depinde foarte mult de personalități.
Cred că în acest moment, deși rațiunea ar cere o minimă formă de calmare a jocului, realitatea opiniei publice românști cred că apoape interzice orice formă de aparență, de colaborare cu Traian Băsescu. Cred că ar putea fi taxată de către opinia publică și chiar de către formațiunile politice din USL ca fiind inacceptabilă.
De aceea, eu cred că lupta politică va continua, cu metode tot mai brutale. În clipa în care se ajunge ca în conversația politică oficială, în retorica publică, să se vorbească despre pușcărie ca formă extremă de eliminare a adversarului este clar că pace nu poate exista între două tabere care vorbesc și acționează cu astfel de retorică.
Această violență a limbajului, această rană pe care decizia Curții mai rău a adâncit-o decât a îngustat-o nu cred că va duce la calm și la coabitare. O minimă funcționalitae a statului trebuie să existe, acest lucru este evident.
Revin la îngrijorarea mea profundă: această vulnerabilitate triplă a unui sistem politic care nu s-a liniștit, a unei situații economice complicate și a unei reputații în suferință în străinătate reprezintă un moment delicat pentru România și cred că, cu cât această luptă politcă se va rezolva, în mod clar și cu cât mai curând posibil, cu atât vom putea începe un nou capitol în care va fi enorm de mult de reconstruit, va fi enorm de mult de reclădit, în care va fi enorm de mult de muncit pentru a putea să readucem România pe drumul său normal.
Rep.: Date fiind recentele declarații ale premierul Ponta pe tema reformei constituționale, credeți că este posibil un schimb în acest moment – demisia lui Băsescu în contrapartidă cu modificarea Constituției?
M.G.: Eu sunt convins că nu 2014, decembrie, este data eliberării funcției supreme în stat. Sunt convins că este practic imposibil din punct de vedere al votului popular, al realității, al epuizării proiectului, ca cel care este azi cel puțin din pucnt de vedere formal încă președinte să-și termine mandatul în condiții normale.
Nu cred că este posibil pentru că este atât de multă dorință de a-l vedea plecat și de a vedea plecate practicile sale încât nu văd cum…
Rep: Vedeți o demisie, sau cum s-ar încheia acest mandat?
M.G.: Nu pot să spun în ce modalitate – poate să fie o demisie, poate să fie o demitere, poate să fie orice altceva, dar nu cred că din punct de vedere practic, politic, din punct de vedere al respirabilității atmosferei în societate, doi ani și ceva suplimentari de mandat să fie posibili. Nu cred.
Cum se va ajunge acolo? Prin două metode, toate politice și democratice, în mod cert: fie printr-un gest unilateral, fie printr-o impunere a acestei situații. Când se va întâmpla e o chestiune pe care o putem cu toții vedea în diverse feluri.
Deci, din punctul meu de vedere, mi se pare destul de clar că actualul mandat este practic epuizat. Întrebarea ce mai mare este ce punem în loc, și nu ce punem în loc ca persoană, ci ce punem în loc ca proiect. Întrebarea nu este dacă avem nevoie de un înlocuitor care să fie cât mai capabil să facă lucruri, ci de echipa care vine, de proiectul pe care îl avem.
Și aici cred că este de fapt marea întrebare pe care românii și-o pun în acest moment.
Eu unul aș paria că vom avea alegeri prezidențiale mai devreme decât 2014.
Rep. : Vă întoarceți în PSD?
M.G.: Într-un fel, dacă mă uit la relația mea cu cei care m-au votat, cu cei cu care am lucrat, cu colegii și colegele mele, din punct de vedere practic, din punct de vedere sentimental, din punct de vedere ideologic, eu nu am plecat niciodată din PSD. Sunt același om, care am un crez politic clar și am aceeași relație normală cu colegii și colegele mele. A…strict formal, putem discuta acest lucru.
Deci eu nu mă dezic niciodată de crezul meu și de oamenii cu care am lucrat. Așa cum nu mă dezic nici de intențiile mele de a consturi într-o zonă extrapolitică, dintr-o zonă civică, dintr-o zonă a respirației și a oxigenării politicului dinspre mediul civic și profesional pe care am început să-l fac.
Deci răspunsul este destul de simplu: eu mă consider în continuare un social-democrat și relația mea de inimă, relația mea intelectuală, ideologică, emoțională este în continuare cu publicul pe care l-am reprezentat și care m-a votat într-un număr atât de mare în 2009.
Rep.: Din punct de vedere al acestei apropieri, cum vedeți mandatul domnului Ponta? A evoluat partidul?
M.G.: Partidul este la guvernare. Acesta este întotdeauna un element de măsurare a unei situații. Acest lucru este un lucru bun pentru PSD. PSD la guvernare reprezintă în mod cert un lucru mai bun pentru țară decât PDL aflat la guvernare. Acest lucru este evident.
Repet: adevărata porvocare în acest momemt, după ce acest episod paroxistic – care nu se va încheia prea curând – al luptei între cele două tabere va continua, cum faci ca în paralel cu continuarea luptei politice să te întorci la problemele guvernării. Cred că aici este de fapt adevărata miză, care depășește persoana liderului actual al PSD. Este o problemă legată de țară, de economie, de societate. România are nevoie de un Guvern cât mai performant, cât mai coerent, cât mai integru, cât mai credibil. Și acest lucru, evident, cade pe umerii celor care co duc azi Guvernul Românei.
Rep.: Candidați pentru un nou mandat? Independent? Susținut? Tot în colegiul din Dăbuleni, vi-l păstrați?
M.G. Eu atât de mult țin la oamenii de acolo încât mi s-ar părea, cum să spun, indecent din partea mea să nu continui să încerc să-i reprezint pe oamenii din zona de sud a Doljului și a Olteniei, că e vorba de Dăbuleni sau de Segarcea sau de Bechet sau alte comunități. Sunt oameni excepționali și sunt oameni atât de apropiați de inima mea și de crezul meu încât voi continua să lucrez alături de dânșii. Sub ce flamură? De fapt, este tot o candidatură într-o zonă foarte puternic pesedistă, într-o zonă în care avem foarte mulți oameni de bună calitate și chiar și cei care sunt în comunități conduse de primari de altă culoare politică dincolo de USL, cred că există extrem de multă lume cu care am stabilit o relație de prietenie, de dragoste, de afecțiune și îmi doresc din suflet ca acest lucru să continue.
Rep.: Vroiam să vă solicit un comentariu vizavi de acest război procedural de la CSM. Credeți că se merge pe un schimb: CSM ia act de demisia doamnei Pivniceru și, în contrapartidă, Parlamentul ia act și se citește în plen hotărârea CCR privind invalidarea referendumului?
M.G.: CSM este o altă victimă a acestui război politic. Practic, nu văd o instituție a statului român care să fi scăpat în această perioadă de o degradare a percepției publice și de o degradare absolut inacceptabilă a modului de minimă decență în care funcționează.
CSM este o instituție importantă, care ar trebui să reprezinte esența independenței Justiției, dar pare să fie antrenată și cred că este antrenată într-un război politic de blocare a unei numiri din partea USL într-o poziție importantă de ministru al Justiției.
Sunt absolut îngrijorat , în condițiile în care instituțiile statului sunt decredibilizate, în condițiile în care ai probleme economice severe, ai o problemă de reputație externă. Trebuie făcut ceva, pentru că în ritmul acesta ne vom trezi că nu avem niciun fel de altă instituție, ce s-a întâmplat la MApN, cu acele avansări în grade, și dincolo de gradele onorifice, acordate unuia și altuia în rezervă, inclusiv în ierarhia Armatei Române (…).
Armata română, Biserica, au fost dintotdeuna elementele care au ținut acest stat împreună, indiferent că a fost război sau pace, că a fost communism sau democrație, că am fost aliați cu unii sau cu alții.
Sunt preocupat de decredibilizarea instituțiilor fundamentale și de faptul că una după alta își arată șubrezenia, își arată gradul de politizare – acest lucru este periculos pentru țară și el trebuie să înceteze neîntârziat.
Și reconstrucția instituțioanlă a României, și recredibilizrea statului român, în ochii propriilor cetățeni, și modul în care facem politică, și modul în care facem politică economică, și modul în care ne reprezentăm și ne purtăm în exterior trebuie să revină la o atitudine de stat normal, democratic, și încrezător în propriile sale forță.
Altfel, aici, la graniță, la granița care este atât de asaltată în acest moment, și evoluțiile din Moldova. Ne putem gândi, într-un an sau doi, într-o formă de Republică Moldovă oarecum mai confederală,. Este un lucru foarte bun că Transnistria se întoarce, și este un lucru legitim, dar din punct de vedere al costului unei republici confederale, sunt consecințe pe care trebuie să le evaluăm.
Sunt alegeri în Georgia, sunt evoluții în Ucraina, sunt evoluții în Orientul Mijlociu, sunt evoluții peste tot. România nu-și poate permite să fie într-o stare de vulnerabiliate și trebuie să se întoarcă cât mai curând, începând de la politic, la agenda firească, normală de recredibilizare a statului, de întărire a economiei, de atenție pentru problemele sociale și de reputație externă a României – care depășește cancelariile occidentale – care reprezintă credibilitatea față de investitori.
Riscul ca România să fie ocolită de rutele strategice de comerț, de investiții, de infrastructuri transcontinentale este foarte mare. Nu suntem de neînlocuit din punct de vedere al acestor trasee. Oricând cineva poate să facă o buclă și într-un stat în care nu există credibilitate investitorii economici sau strategici au ezitări să investească. E o perioadă complicată pentru țară și sper din toată inima că acest război care nu s-a terminat să permită cât mai repede cu putință întoarcerea la un nou plan pentru România și la un început pentru România.
Iar acest lucru se va întâmpla în opinia mea doar în clipa în care vom avea și un nou președinte al acestei țări.
Rep.: De proiectul dumneavostră Casa România, de la lansare, din martie, nu s-a mai prea auzit de el. De ce?
M.G.: Pentru că este un proiect la care țin prea mult și în care am investit eu și colegii care fac parte din această mișcare România noastră și Casele România care au început fucnționbeze și în străinătate, în marile comunități românești, și acasă.
Adică ținem prea mutl la această operațiune care este civică pentru a o expune unui dubiu cu privire la scopul său așa-zis politic. Și am preferat să construim și să muncim și ea există, este activă, suntem chiar la sediul său, cu foarte mulți tineri de foarte bună calitate, tineri profesioniști, oameni din ONG-uri, oameni cu care mă bucur că pot să colaborez, oarecum mai relaxat.
Deci faptul că am un proiect politic și că voi continua să fac politică sper eu la un nivel cât mai înalt cu putință nu exclude posibilitatea ca un om politic să aibă o privire deschisă și dorința de a lucra și de a fi credibil și de a încuraja dimensiunea profesioniștilor, dimensiunea non-guvernamentală și acest lucru îl facem în continuare cu foarte mult succes și sunt mândru de faptul că această mișcare se dezvoltă și va veni fără îndoială cu propuneri și cu proiecte foarte interesante dinspre mediul civic către mediul politic.
