Galeria „Bucovina”, care s-a configurat la începutul acestei veri în holul Palatului Administrativ din municipiul Suceava, spațiu numit astfel și nășit de prefectul Orest Onofrei, va găzdui începând de vineri (vernisajul va avea loc la ora 11:00) expoziția de pictură și artă decorativă a artistului fălticenean Geo Ungureanu. Un adevărat personaj de roman acest Geo Ungureanu, care, în urmă cu mai bine de 40 de ani, a plecat de acasă ca cel mai mare dintre frați dintr-o familie cu nouă copii, încălțat cu opinci și îmbrăcat cu suman, să-și caute norocul în lume. Fascinat de formă și culoare, Geo Ungureanu, care mărturisește că la vârsta de 14 ani a văzut pentru prima oară vopselele unui pictor de firme din târgul Fălticenilor, și-a croit destinul cu propriile mâini, ca autodidact, fără să aibă vreodată vreun profesor, vreun mentor sau un protector, învățând să picteze mai întâi prin imitarea și reproducerea lucrărilor unor artiști, fie ei români sau străini, dar lăsându-se și în voia propriei sale pasiuni, dezvoltându-și propriile motive și teme artistice. Geo Ungureanu, un personaj inclasificabil și derutant, care trăiește de o viață din pictură fără să uzeze de angrenaje instituționale (este un om liber și nonconformist), dezinteresat de ierarhiile trecătoare din lumea artistică, vizibil antrenat într-o continuă căutare care privește construcția lumii sale interioare. Capabil să reproducă până la detaliul infim orice tablou care îl provoacă, uzând de o diversitate de tehnici și abordări fără să cadă însă pradă unor clișee, Geo (care nu dintr-un gest de frondă artistică poartă părul lung, ci dintr-o asumată și candidă libertate prin care și-a câștigat dreptul la această…extravaganță) glisează între cele două registre de expresie plastică, figurativ și abstract, fiind totodată capabil de asociații surprinzătoare. Plasat parcă permanent într-o zonă de experiment, Geo, care mărturisește în graiul său neaoș, moldovenesc, că îi place „pictura spontană, nu aia gâdilită”, are formidabile izbucniri de culoare, care-i permit ca în orice desfășurare expozițională să fie un protagonist care poate să poarte pe umeri singur întregul spectacol.





