La Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului a avut loc miercuri vernisajul expoziției de sculptură și artă digitală intitulată „Fragmente” a artistului plastic Geo Goidaci. „Fragmente de activitate artistică și de viață”, cum a spus Vera Romaniuc, directorul instituției muzeale humorene, în cuvântul de deschidere a acestei desfășurări expoziționale, care reunește lucrări realizate în perioade diferite de creație, de acest „fiu rătăcitor”, cu origini în lumea mirifică a satului românesc (Iojib, județul Satu Mare), stabilit în Germania, care, după o absență artistică de 23 de ani din spațiul plastic românesc, a ales Gura Humorului, un oraș din inima Bucovinei, pentru a-și reimplanta rădăcinile. Prezența lui Geo Goidaci în acest perimetru spiritual se datorează „vibrației armonice” a unui grup de prieteni, vibrație stârnită de „diapazonul” lui Aurel Buzincu, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Suceava, care a mărturisit că l-a recomandat ca pe unul dintre artiștii în care crede, făcând-o cu aceeași fermitate cu care a subliniat, cu ani în urmă, personalitatea și originalitatea artistică a lui George Cotos, un nume care rezonează odată cu Bucovina în Occident. Organizată cu sprijinul financiar al Primăriei orașului Gura Humorului (cu implicarea directă a primarului Marius Ursaciuc), care, împreună cu muzeul a editat și catalogul manifestării (consilier editorial prof. dr. Traian D. Stănciulescu, tehnoredactare designer-arhitect Aritia Poenaru), expoziția, care a reunit în „spațiul sacrosanct” al instituției muzeale humorene (cum a spus criticul de artă ieșean Valentin Ciucă, al cărui expozeu a imprimat momentului inaugural un aer de „taifas bucovinean”) un public rafinat și receptiv, a dezvăluit multiplele fețe ale unui artist „complex și temeinic” (Aurel Buzincu), un „spirit leonardesc” (Aritia Poenaru) cu un „nume predestinat” de „fiu al pământului” (Valentin Ciucă), care „împietrește și înlemnește formele” (Traian D. Stănciulescu). O expoziție „prezentată într-o manieră occidentală” (Mihai Pânzaru PIM), care „mustește de creativitate” (Valentin Ciucă), o expoziție prin care Geo Goidaci ne sugerează, printr-o „armonică unitate”, faptul că „forma vibrează”, că artefactele sunt „vii prin vibrație” (Traian D. Stănciulescu), o manifestare care, așa cum a mărturisit la final autorul (autor nu doar al lucrărilor, ci și al întregii „scenografii de prezentare”, o mise en scene extrem de elaborată), „încununează anii de muncă intensă” ai unui creator al cărui crez este că „arta adevărată trebuie să vindece sufletul”. O expoziție intitulată „Fragmente”, pornind de la ideea că deșeurile, fie ele umane sau de marmură („materialul tranziției prin excelență”), pot fi transformate cu ajutorul spiritului, fragmente de deșeuri „transfigurate”, care au devenit lucrări artistice dar care păstrează însă, parțial, „forma accidentată a bolovanului sublimat la esența lui de idee”, expoziție încheiată de prof. univ. dr. Traian D. Stănciulescu cu cuvintele „Ave Magister!”.
