Genetică otrăvită

Pe 21 ianuarie 2010 a apărut în Adevărul un interviu cu istoricul Marius Oprea. „Suntem în continuare conduși, dominați în viața politică și în economie de circa 10.000 de ticăloși, foști activiști de partid, foști securiști, foști birocrați ai regimului. Este un network ciudat, legături ascunse, subterane între foști activiști de partid, foști ofițeri de Securitate și foști informatori. Aceștia continuă să influențeze destul de puternic economia și politica românească”. Marius Oprea.
Eram în tren. Mă întorceam în Iași după examenul GMAT dat în București. În fața mea un bărbat pe la 60 de ani. Am simțit aproape instantaneu, în prezența lui, un sentiment inexplicabil de respingere. Un om masiv, cu o față umflată parcă de o dependență netratată de alcool și indecență, cu ochi ascunși în grăsime și o privire pierdută, fără direcție. Sorbea din când în când, plescăind, dintr-un pahar de vin. Avea o cămașă curată, un guler perfect în jurul gâtului aproape dezgustător de gros. Un om curat, dar care îmi inspira foarte multă murdărie. Uneori, scotea telefonul și își suna subordonați și prieteni, hăhăind cuvintele, lipsite, mi se părea, de orice urmă de inteligență. Părea, din discuții, că este șef pe la vreo firmă sau instituție publică. Deși nu îl cunoșteam pe acel bărbat și este poate nejustificat sentimentul pe care îl aveam, simțeam totuși că nu puteam avea nimic în comun cu acea ființă. Eram două animale din specii diferite, care s-au întâlnit nefericit în același tren.
„Nici un dosar nu a ajuns în instanță. Paradoxal, trăim într-o țară care recunoaște caracterul criminal și ilegitim al comunismului, prin vocea președintelui ei, dar în care nici un securist, activist de partid, judecător, milițian din vremea respectivă, care a comis crime și abuzuri în numele regimului, nu a ajuns să dea cu subsemnatul la Parchet. Eu cred că sintagma de „proces al comunismului” este greșită. Nu poate exista un proces împotriva unei ideologii sau împotriva unui regim politic”. Marius Oprea.
La ani buni de la Revoluție, îmi aduc aminte cum unii profesori, puțini, încă ne mai vorbeau cu nostalgie la clasă nouă, copiilor, despre comunism și Ceaușescu.
Ovidiu Cocieru,
Bursier Fulbright