Mamutul lânos, care a dispărut treptat de pe suprafața Terrei în urmă cu 10.000 de ani, a avut o istorie demografică puternic afectată de schimbările climatice, au anunțat autorii unei analize genetice ale cărei rezultate au fost publicate miercuri, informează AFP.
Aceste erbivore mari, perfect adaptate la frig și la un habitat de tipul stepelor aride, erau foarte răspândite în Pleistocenul superior (între 116.000 și 12.000 de ani în urmă), în mare parte din emisfera nordică.
Dar, la fel cum s-a întâmplat la sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu 10.000 de ani, precedenta perioadă de încălzire, în urmă cu circa 120.000 de ani, a coincis cu un declin important al populației de mamuți lânoși, potrivit acestei analize. Mamuții s-au văzut atunci izolați în perimetre mici cu habitat favorabil lor.
Cercetătorii suedezi și britanici, coordonați de Eleftheria Palkopoulou de la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm, au demonstrat că Europa a fost populată cu un tip genetic distinct de mamut, care a fost înlocuit de mamuții din Siberia în urmă cu aproximativ 30.000 de ani.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings B, care este editată de Royal Society din Marea Britanie.
Oamenii de știință au secvențiat ADN-ul extras din fosilele de mamut descoperite în nordul Eurasiei și în America de Nord.
„Am constatat că perioada caldă de acum 120.000 de ani a provocat un declin și o fragmentare a populațiilor, conformă cu ceea ce ne așteptam de la speciile adaptate la frig, precum mamutul lânos”, a declarat Eleftheria Palkopoulou.
Fragmentarea a condus, potrivit cercetătorilor, la dezvoltarea unui tip distinct de mamut în Europa, care a dispărut în a doua jumătate din ultima perioadă glaciară.
„Se pare că schimbările climatice au jucat un rol important în istoria demografică a mamutului lânos, perioadele calde limitându-i habitatul, iar perioadele reci ducând la expansiunea populațiilor”, au afirmat autorii studiului.
Oamenii de știință mai au de descoperit motivele pentru care mamutul lânos a putut să supraviețuiască în perimetre mici în timpul precedentelor perioade interglaciare, dar nu și aceleia din Holocen, o perioadă geologică care a început în urmă cu circa 10.000 de ani. Oamenii de știință consideră că acest răspuns va reprezenta „cheia pentru a înțelege mecanismul din spatele extincției finale a mamuților”.
