Ați admirat și dumneavoastră perfecțiunea scutului înfăptuit de senatori în jurul lui Gabriel Oprea, pentru a nu fi deranjat cu arestul și cu alte ponoase similare. A fost un scut impenetrabil, făurit din cel mai redutabil material posibil: din voturi oțelite.
În fond – au gândit secăturile care fac plinul Senatului -, de ce ar fi dom’ Oprea deranjat de Justiție? Doar pentru că e acuzat de uciderea unui amărât de polițist? Dă-l încolo de polițist! Pardon, dar un mare general ca el nu trebuie să se coboare la un nivel atât de jos. El e general, ce aia a mă-sii!
Fiind general, Oprea a fost ajutat în lobarea Justiției de votul unui alt coleg, tot general. E vorba de indescriptibil de caraghiosul și de libidinosul Ilie Năstase. Cel care, după ce a fost făcut general de niște inconștienți din armata română, s-a trezit uns și senator în Parlamentul țării. Puteam să jur că această creatură – care își vântură lațele dezgustătoare, doar pentru a-i părea cutia craniană mai voluminoasă – nu înțelege mare lucru din jurul său. Se vede însă că la mânării rămâne un mare maestru. În viziunea lui de sportiv cu un sfert de neuron rătăcit sub lațe, Justiția e doar o mingiuță de tenis, pe care o lobezi când Legea – adversarul clasic al politicianului român – se apropie prea mult de fileu.
Altul care a dat – cu diapazonul lui pervers – tonul scutirii lui Oprea de consecințele uciderii polițistului respectiv este gușatul politic Tăriceanu, dizainărul diversiunii numite ALDE. Colecționarul de mașini de epocă și de muieret modern.
Ce așteptări mai poți avea de la branșa noastră politică? Actul de justiție e, în ochii infantilului Năstase sau a versatului Tăriceanu, la fel de întâmplător și de superficial ca actul sexual cu vreo matracucă din patrimoniul lor.
Să sperăm că votul oamenilor îi va penaliza la viitoarele alegeri. Deși eu mari speranțe nu-mi pun.