GENEALOGIA MÂNTUITORULUI

Pentru a trezi curiozitatea celor iubitori de mister am întitulat acest articol parafrazând titlul unui roman la modă, roman care de altfel nu are nici un fundament scripturistic, dar care a creat multă agitație în lumea creștină.
În Noul Testament există două genealogii a Mântuitorului: una alcătuită de Sfântul Evanghelist Matei (1, 1-17), care este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus și pe care o aflăm în Duminica dinaintea Nașterii Domnului, numită „a Sfinților Părinți după trup ai Domnului” (o aflăm numai dacă participăm la slujba Sfintei Liturghii) și cea de la Sfântul Evanghelist Luca (3, 23-38), care este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoșii Săi după trup. Ne punem fireasca întrebare: de ce a socotit necesar Evanghelistul Matei să ne înșire numele atâtor oameni? Ce mesaj (ce cod) transmite această genealogie despre Hristos și despre mântuirea noastră prin El ?
Părintele sucevean Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, profesor la Catedra de Noul Testament al acestei prestigioase școli de învățământ superior teologic, afirmă că prin această genealogie, Evanghelistul a găsit mijlocul de a ne transmite adevăruri fundamentale cu privire la Cel despre Care a vorbit în întreaga sa Evanghelie. Din lucrarea sa întitulată „Predici exegetice la Duminicile de peste an”, apărută la Editura Teofania din Sibiu, în anul 2001, reținem următoarele mesaje transmise de Sfântul Evanghelist:
1) Chiar din primul verset ni se spun lucruri de mare importanță: scriind o Evanghelie adresată în primul rând iudeilor, Sfântul Matei ține să le spună cititorilor săi (dar și nouă celor de astăzi), de la început că Iisus, care etimologic înseamnă Domnul (Iahve) Mântuitorul, este Hristosul, adică Mesia. Deci prin adăugarea imediată la nume a titlului Hristos, Sfântul Matei dă o mărturie de credință, aceea că Iisus este Cel despre Care profeții Vechiului Testament au prezis că va veni în lume să o mântuiască.
2) Evanghelistul adaugă că Iisus Hristos este „fiul lui David, fiul lui Avraam” (Matei.1,1). Deseori în Vechiul Testament, Mesia este desemnat ca „fiul lui David”, ca Unul care avea să fie Urmașul prin excelență al marelui rege israelit. Numindu-l pe Iisus „fiul lui David”, Evanghelistul afirmă de fapt, că în El se împlinesc toate profețiile mesianice.
3) Genealogia mateiană este împărțită în trei perioade, corespunzătoare unor etape destul de clar delimitate ale istoriei poporului ales. Aceste perioade sunt simetrice: „Așadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; și de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (v17). În genealogia pe care o prezintă, Sfântul Matei crează această simetrie în mod deliberat, sărind adeseori de la strămoși la strănepoți, deci omițând câteva generații. Este vădit faptul că Sfântul Evanghelist n-a fost preocupat de a da o listă completă ascendentă a Mântuitorului, lacunele explicându-se prin cadrul simbolic pe care caută să-l evidențieze această Evanghelie. De trei ori câte paisprezeceneamuri nu implică exactitatea matematică, ci un simbol ușor de descifrat. Numărul paisprezece este numărul lui David.
Se știe că literele ebraice sunt folosite și pentru notarea cifrelor: alef este 1, beth este 2, ghimel este 3, dalet este 4, he este 5, vav este 6 etc. Bazați pe această dublă folosire a caracterelor alfabetului, cei vechi practicau gematria, care constă în calcularea valorii numerice a unui cuvânt sau nume și căutarea unei semnificații simbolice a numărului astfel obținut. Prin gematrie, numele David este egal cu cifra 14. deoarece ebraica folosește o scriere consonantică (adică nu se scriu vocalele), David se scrie din 3 litere: daled + vav + daled (4+6+4= 14). Astfel, 14 înseamnă simbolic David. Evidențiind trei serii de câte 14 neamuri, Sf. Matei vrea să întărească convingerea iudeilor că Iisus este Fiul lui David, adică Mesia.
4). Numindu-L pe Iisus „fiul lui Avraam”, Sf. Matei afirmă, de fapt, vă Iisus nu este un israelit oarecare, ci este Urmașul făgăduit lui Avraam, Cel întru Care se vor binecuvânta toate neamurile.
5). În genealogia mateiană apar și nume de femei. Ele nu sunt menționate la întâmplare: Tamar a obținut, prin înșelăciune, un moștenitor de la Iuda (Fac 38); Rahav era o desfrânată de neam canaanit (Ios 2, 1); Rut era o moabiteancă pe care Biblia o laudă pentru fidelitatea față de poporul lui Dumnezeu (Rut 1, 15-17); Betșeba, soția generalului Urie, de neam hitic, se pare că nu a fost cu totul nevinovată de moartea soțului ei. Menționându-le pe aceste patru femei în linia genealogică a lui Iisus, Sf. Matei relevă adevărul că Fiul lui Dumnezeu nu a venit numai pentru cei drepți, ci și pentru cei păcătoși; nu numai pentru iudei, ci și pentru neamuri.
6). A cincia femeie menționată în genealogia de la Matei este Sf. Fecioară Maria. Evanghelistul îl prezintă pe Iosif ca „logodnic al Mariei” și ține să precizeze că din ea S-a născut Iisus, Iosif neavând nici un rol la zămislirea Mântuitorului: Fecioara Maria „s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (v. 18). Iosif nu este decât tatăl adoptiv al Mântuitorului. El asigură legitimitatea nașterii Pruncului. Adevăratul tată al lui Iisus este Dumnezeu. El S-a zămislit în pântecele Fecioarei prin „umbrirea” puterii Celui Preaînalt (Lc. 1, 35).
Ne punem întrebarea: dacă Iisus nu este fiul lui Iosif, ce rost mai are genealogia? La evrei, filiația legală are aceeași valoare, în ceea ce privește consecințele pentru moștenitor, ca și filiația naturală. Chiar dacă nu este fiul natural al dreptului Iosif, odată ce poartă numele lui, Iisus moștenește prerogativele familiei davidice, din care se trăgea Iosif. De altfel, după o veche tradiție, și Sf. Fecioară era, și ea, din neamul lui David (în conformitate cu prescripția din Num 36, 6-12, o fiică unică la părinți trebuie să-și ia soț dintre rude. La logodirea Fecioarei Maria cu dreptul Iosif s-a ținut seama, desigur, și de această prescripție).
7). Punându-L pe Hristos în fruntea unei genealogii, Evanghelistul sugerează că precum Adam stă la începutul vechii umanități, astfel, Mântuitorul stă la începutul unei noi umanități, a unei umanități născute de la Duhul Sfânt. Spre deosebire de urmașii primului Adam, urmașii lui Hristos sunt născuți din Dumnezeu (cf. In 1, 13).
În concluzie: codul mateian ne spune mai mult decât că Iisus, făcându-Se Om, S-a înscris pe linia descendenței avraamice și davidice. El S-a făcut Om adevărat, a luat firea noastră căzută, făcându-Se fratele tuturor oamenilor, dar Iisus identificat de contemporani ca fiu al lui Iosif este Fiul lui Dumnezeu Întrupat din Fecioară și, prin nașterea de la Duhul Sfânt, El inaugurează neamul creștinilor. (Pr. Dan Gheorghiță)