Genealogia adeverește nașterea după trup a Domnului Iisus Hristos

Evanghelia care prezintă genealogia Mântuitorului ne arată că Dumnezeu are un plan de mântuire care s-a desfășurat treptat și în care Dumnezeu a apelat la oameni, respectându-le libertatea lor de a răspunde Lui. Pe lângă genealogia prezentată de Sfântul Evanghelist Matei, care se adresează evreilor, întrucât începe cu Avraam, genealogia Sfântului Evanghelist Luca se adresează și altor popoare decât evreilor, pentru că se ajunge cu genealogia până la Adam, primul om creat de Dumnezeu. Ambele genealogii însă, este de părere Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, vor să arate legătura după trup care există între generații până la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, când se întrupează Fiul Dumnezeu și devine Fiul Omului. De asemenea, în această enumerare a generațiilor se distinge continuitatea părinților după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos până la Iosif, logodnicul Mariei, care era din neamul lui Iuda; gruparea în trei, a câte patrusprezece neamuri, este un simbolism al lucrării tainice a Sfintei Treimi în umanitate pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu Cel veșnic; iar cifra șapte, care înseamnă perfecțiunea în lumea pământească, este folosită în enumerarea generațiilor în forma de patrusprezece, dublul cifrei șapte, întrucât aceste neamuri s-au străduit să ajungă la o anumită perfecțiune, atât în ceea ce privește curăția sufletului, cât și în ceea ce privește curăția trupului. „Este de remarcat faptul că generațiile acestea sunt generații de oameni drepți, oameni ai credinței. Patriarhul Avraam este părintele credinței, care vede duhovnicește prezența lui Dumnezeu Cel nevăzut și merge spre o țară făgăduită, dar necunoscută. Prin credință, așa cum ne arată Apostolul de astăzi, proorocii au prezis pe Cel ce va veni, pe Iisus Hristos. Sunt patrusprezece neamuri sau generații ale credinței, de la Avraam până la David, patrusprezece de la David până la strămutarea în Babilon și de la strămutarea în Babilon la Hristos alte patrusprezece neamuri ale credinței, ale speranței, ale căutării și ale așteptării. „Așteptând, am așteptat pe Domnul”, spune unul din drepții Vechiului Testament. Este vorba de 42 de generații, de neamuri care așteaptă în mod activ, cu speranță, credință și dor venirea lui Mesia, venirea Unsului lui Dumnezeu. Această pregătire a omenirii este o lucrare dumnezeiască pedadagogică, totodată discretă și consistentă”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Drepții Vechiului Testament, prefigurări ale Domnului Iisus Hristos
Între drepții Vechiului Testament, multe persoane au o semnificație simbolică, fiind preînchipuiri sau prefigurări ale Domnului Iisus Hristos, precum dreptul Abel, dreptul Iosif, oameni nevinovați; dreptul Iov, care suferă și rabdă în suferință; proorocul Ilie care, înălțat la cer în carul de foc, prefigurează Înălțarea Mântuitorul Iisus Hristos la cer. „Este o lucrare pedagogică a lui Dumnezeu atât prin scriere, cât și prin modul de a fi al unor persoane drepte, alese de Dumnezeu ca să fie modele în lume pentru pregătirea lumii spre a primi pe Hristos. În aceste 42 de neamuri există oameni cu o credință puternică și cu fapte de multă jertfelnicie. Reținem în mod desosevit faptul că între aceste persoane, enumerate de Sfântul Evanghelist Matei pe linie bărbătească, sunt pomenite și patru femei de alt neam decât de neam evreu. Aceste patru femei, Tamara și Rahab-cananeence, Rut-moabiteanca, și Batșeba-din neamul hitiților, sunt un simbol că Dumnezeu cheamă la mântuire nu numai pe evrei, ci și pe cei de alt neam, și nu lucrează doar prin bărbați, ci și prin femei, astfel încât în Hristos sunt chemați la sfințenie și mântuire atât bărbații cât și femeile”, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
„În nașterea Mântuitorului după trup este deja inaugurată nașterea oamenilor după Duhul”
În Sinaxarul Mineiului pe luna decembrie la Duminica dinaintea Nașterii Domnului mai sunt amintiți regi și împărați, precum David și Solomon, de asemenea prefigurări ale lucrării mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, socotit deodată Rege și Împărat. „Regele David este figura care face ca Iisus să fie numit fiul lui David, descendent din neamul lui David, dar și unul care împlinește în mod desăvârșit ceea ce era în mod parțial prefigurat sau preînchipuit de proorocul David. Avem deci drepți, patriarhi, regi sau împărați și o mulțime de prooroci ai Vechiului Testament, ca Moise, Samuel, Daniel, cei trei tineri din Babilon, care prefigurau lucrarea Preasfintei Treimi în taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos și puterea lui Dumnezeu de a izbăvi pe oameni în situații dificile, precum cei trei tineri din cuptorul de la Babilon și Daniel din groapa cu lei sălbatici. Această putere mai presus de fire este amintită des în această perioadă pentru a arăta că și Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este una mai presus de fire, fiindcă Hristos Domnul se naște din Fecioara Maria, dar fără sămânță bărbătească, fără inițiativă din partea omului. Este o lucrare dumnezeiască cerească deosebită, astfel încât în nașterea Mântuitorului după trup, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, este deja inaugurată nașterea oamenilor după Duhul. De aceea, în Biserica primară, sărbătoarea Nașterii și sărbătoarea Botezului Domnului erau unite. Prin aceasta s-a arătat că Hristos Domnul, Cel născut de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, dorește ca oamenii să se renască în El, prin lucrarea Duhului Sfânt, să devină fii ai lui Dumnezeu după har, după cum El a devenit Fiu al Omului prin nașterea din femeie”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Enumerarea generațiilor, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, are drept scop lămurirea faptului că nașterea după trup a Domnului Iisus Hristos este una reală, în care inițiativa nu aparține omului, ci lui Dumnezeu, iar cine va crede Lui, va primi înfierea. De aceea, întruparea Mântuitorului Iisus Hristos are scop renașterea omenirii prin lucrarea Sfântului Botez.
(Sursa: Ziarul Lumina)