GEMENEA. Amintit în izvodul moșiilor mănăstirii Voroneț din 24 iunie 1775, drept cătunul Gemine, Gemenea avea, în 1774, 21 familii țărănești, iar în 1775, menționat drept Gemenea, din Ocolul Câmpulung Moldovenesc, era un sat populat cu 2 popi și 83 țărani, trei familii țărănești provenind din Ardeal, cea a lui Iosif UNGUREAN, sosit din Sângeorz, în 1761, cea a lui Titian UNGOCI, venit din Maier, în 1763, și cea a lui Istrate UNGUREAN, sosit din Borșa, în 1765. Sporul uriaș de populație se datorează colonizării, din acel an, 1775, cu populație ruteană.
În perioada 1782-1787, câțiva agricultori și meșteșugari germani, proveniți din Franconia și din Bavaria, se stabilesc la Gemenea.
Biserica Sfinților Petru și Pavel din Gemenea a fost construită, în 1874, de Costan MAZERE și Nistor FLOCEA, dar a fost sfințită abia în 1890. În 1907, paroh era Policarp POPESCUL, născut în 1857, preot din 1887, paroh din 1898, iar cantor, din 1900, Ilie HUTU.
O școală cu o clasă a funcționat, la Gemenea, din 1894[1].
În 1890, satul „Gemine” avea 673 locuitori, păstoriți de parohul Policarp Popescul și de cantorul bisericesc Samuil Șindilariu. Primar era Iosif Bucovschi, iar învățător – Georgie Gramatovici.
GRĂNICEȘTI sau CRAINICEȘTI (I). În 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 30-a biserică, la Crăiniceștii, cu popă”, numele de Crainicești sau de Crinicești al Grăniceștilor fiind folosit și în 13 martie 1615, când ctitorul mănăstirii Solca, Ștefan Tomșa al II-lea, își înzestra ctitoria cu satul Crinicești (ulterior, Crainicești), satul numit, din secolul al XVIII-lea, Grănicești avea să se pustiească, devenind seliște, pe la 1730, cam tot pe atunci întemeindu-se un sat nou, cu 23 de familii.
Uricul sângerosului Ștefan Tomșa al II-lea: „Noi, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn Țării Moldovei, fiul prealuminatului domn Ștefan… cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul rugătorilor noștri, arhierei ai bisericii lui Dumnezeu, părintele nostru Anastasie, arhiepiscop și mitropolit de Suceava, părintele Aftanasie episcop de Roman și părintele Pavel episcop de Rădăuțu, a început domnia mea să zidim o biserică și o mănăstire, sfârșind-o și zidind-o pe locul arătat de Dumnezeu, anume Solca, unde este hramul sfinților apostoli Petru și Pavel și al celorlalți sfinți apostoli, și, zidind domnia mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta biserică și mănăstire, am miluit pe rugătorii noștri cu satul Bădeuți, ținutul Sucevii, cu morile de pe apa Sucevii, așijdere cu patru sate, anume Drăgănești, Crăinicești, Ivancicăuți și Părlășani, cu toate hotarele și cu toate veniturile de pe aceste sate, care au fost drepte domnești, ascultătoare de ocolul Bădeuțului. De aceea, să fie mai sus-zisele sate Bădeuți, Drăgănești, Crăinicești, Ivancicăuți și Părlășani dreaptă ocină mai sus zisei mănăstiri Solca, cu toate locurile și toate hotarele, cu tot locul ce l-au avut, cu heleșteie și mori, cu fânațe și cu toate veniturile, și cu câmp, cu pădure, nerușiit în veci. Și cine ar cuteza să răstoarne această a noastră danie, ce am dat-o din mila noastră, la rugămintea sfintei noastre mănăstiri, să fie blestemat de trei ori de Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului, de maica precesta, de Iisus Hristos isbăvitorul de păcate, de cei 12 apostoli, de cei 4 evangheliști și de cei 318 sfinți părinți de Nichea și Aria procletul să vie peste capul lui și să aibă parte cu Iuda, sângele lui peste noi și copiii noștri și toți Iudeii, în veci amin.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 97