Domnii, de obicei atât de înțelegători și toleranții, devin uneori pe neașteptate mult mai susceptibili și posesivi decât de obicei. Însă în fond, nu e vina lor: gelozia masculină este o simplă chestiune de hormoni. Doar că hormonii cu pricina nu depind de ei, ci de parteneră.
Un studiu recent, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Liverpool, a demonstrat că reprezentanții sexului tare devin mai bănuitori și mai invidioși față de alți masculi cu o înfățișare impunătoare, atunci când partenerele lor sunt în perioada fertilă de ovulație. Din câte se pare, în timpul acestei perioade, doamnele au tendința să se simtă atrase de bărbați cu un aspect mult mai viril. În aceste condiții, partenerii lor simt schimbarea de preferințe a consoartei și îi simt pe ceilalți masculi drept o potențială amenințare. În zilele lor fertile, cum s-a demonstrat deja în multe studii, femeile se simt atrase în mod deosebit de bărbații mai virili, se înfioară în fața vocii și a mirosului lor, într-un cuvânt sunt mai tentate să aibă o escapadă cu un astfel de „exemplar”. Practic, natura le împinge în brațele unui partener, care, grație unui nivel ridicat de testosteron, poate să garanteze o mai bună moștenire genetică urmașilor. În opinia specialiștilor britanici, bărbații percep „slăbiciunea” partenerelor lor și, în timpul perioadei fertile a acestora, se simt mult mai puși în discuție și amenințați de „concurența” lor. Această situație este prezentă mai ales atunci când femeile nu folosesc anticoncepționale orale și sunt, așadar, mai fertile.
Instinctul animale – la baza atracției între sexe
Cercetătorii au făcut o paralelă între comportamentul animalelor și cel al oamenilor, lansând teoria conform căreia posesivitate și gelozia sunt influențate de instinctul bărbătesc și de nevoia înnăscută a acestuia pentru conservarea speciei și nu ține pur și simplu de un caracter violent. În specia animală, în timpul perioadei de împerechere, masculii dominanți devin agresivi pentru a-și apăra femela aleasă de avansurile adversarilor, garantându-și astfel posibilitatea de a se reproduce.
„Animalele, cum ar fi de exemplu cimpanzeii, trăiesc în grup liniștiți și fericiți până când femelele sunt pregătite de împerechere. Din acel moment, masculii dominanți ai grupului devin rivali și luptă să le atragă atenția. Același lucru are loc și între bărbați, al căror control crește în perioada fertilă a reprezentantelor sexului frumos”, explică Rob Burriss, unul dintre autorii studiului. Potrivit acestei teorii, tot instinctul „animal” este cel care influențează regulile atracției femeilor față de alți bărbați. Dacă e să dăm crezare acestei teorii, alegerea partenerului potrivit vizează aproape în mod inconștient subiectul care poate garanta cele mai bune „performanțe reproductive”. Ce este interesant însă este că acest comportament masculin este determinat de situația hormonală a femeii. Bărbații devin mai reticenți față de ceilalți semeni ai lor, doar atunci când preferințele feminine încep să se schimbe în funcție de ovulație.
(Click News)
