GAVRILEȘTI. Întărit, în 2 iulie 1445, de Petru Aron Vodă, lui Mihail logofăt (cel care va negocia tributul cu turcii), care-l cumpărase de la Manea globnicul, Gavrileștii, „un loc din pustie, aproape de granița leșească, anume seliștea Gavrilouți, ca să-și întemeieze sat”, a fost populat până în 1446, când logofătului Mihail îi este confirmat „satul la graniță, aproape de Sneatin, anume Gavrilouți, ce el însuși l-a întemeiat în pustie”, o reconfirmare primind și din partea Alexandru Vodă, în 20 iunie 1453, pentru „un sat lângă Sneatin, anume Gavrilăuți”.
În 7 mai 1473, când Dragoș Ușar cumpăra de la Cârste, cu 170 zloți, „a sa moșie și ocină, satul Ivancăuți”, în hotarnica satului se menționează și Gavrileștii ( „la drumul Suhoversche, de aici la Havrilești, până la Volhoveț, cum au stăpânit în timpuri străvechi”).
Gavrileștii, sat pe Șovița, în Ținutul Coțmanilor, megieș cu Clivești, Ivancăuți, Davidești, Stăuceni și Malatineț, încape sub stăpânire călugărească, din 26 august 1503, atunci când Ștefan cel Mare întărește Episcopiei din Rădăuți mai multe sate din acel ținut, inclusiv Coțmanul.
Din 9 mai 1682, când Stroescul face un schimb de moșii cu Episcopia Rădăuților, Gavrileștii scapă de jugul mănăstiresc, dar sunt vânduți, în 15 februarie 1685, lui Vasile Volcinschi. Peste vremuri, adică în 9 octombrie 1744, Episcopia Rădăuților strică schimbul de moșii, făcut în 1682, și Gavrileștii redevin proprietate episcopală.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Gavrilești „31 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Vasile, 2 văduve, Maria preutiasă și Sinka baba, 1 țigan, Hrihor, 4 case pustii și 23 birnici, și anume: Ioniță vornic, Fedor Tunciuk, Ilii Ciornei, Ivan Martinik, Iacob Mangioc, Mihail Mangioc, Toader dascăl, Vasile pânzar, Tudose Caralașciuk, Iacob Melovanski, Petrea Tudosiiciuk, Marchin Manoilciuk, Ivan Sămenuc, Ivan Oniciuk, Vasile Bălan, Alecsa Mangioc, Martin Tuleschii, Vasile Mutko, Fedor Malanciuk, Dămian Boiko, Vasile Prisunski, Alecsa Liușinka și Petro vataman.
În 1774, Gavrileștii aveau 33 de familii, iar în 1784, 58 familii țărănești.
Biserica din Gavrilești a fost construită între anii 1888-1889, fiind sfințită abia în 1891. În 1907, paroh era George de Teutul, născut în 1860, preot din 1886, paroh din 1894, cantor fiind, din 1905, Nicolai Gutowski, născut în 1871.
Din 1862, funcționa, la Gavrilești, o școală cu 3 clase[2].
În 1890, comuna Gavrilești avea 1.341 locuitori. Teodor Marteniuc era primar, Georgie de Teutul – paroh, Georgie Aniuk – învățător, iar Ilie Nuțul – cantor bisericesc.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 411
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 105