Mourinho n-ar trebui să fie prea supărat că Getafe, cunoscută ca Geta, pe numele ei de domnișoară, i-a furat bucuria de a fi el primul care s-o bată pe Barcelona. Bine, poate că nu va fi nici măcar al doilea, dar deja un egal în El Clasico înseamnă avantaj pentru Real. După această înfrângere neașteptată din suburbiile Madridului, Guardiola va trebui să abordeze marele meci la victorie, pentru că orice alt rezultat va înfige ideea de titlu în mințile madrilenilor. Sezonul trecut, ba chiar și la începutul sezonului acesta, Realul nu a făcut față presiunii mentale de a câștiga etapă de etapă. Că Barcelona bătea peste tot părea ceva axiomatic, dar de când morișca blaugrana a început să se învârtă în gol moralul albilor a săltat sensibil, iar acum ei sunt cei care par inexpugnabili. Sigur, oamenii Barcelonei se pot mobiliza și face un meci mare la Madrid, dar pe termen lung angrenajul pare că s-a cam uzat. Inclusiv Messi, deși judecat în ansamblu el nu joacă prost, doar că nu mai livrează genialități pe bandă. La meciul cu Getafe a avut și puțin ghinion, însă un egal nu folosea echipei decât la capitolul imagine, adică tot s-ar fi îndepărtat multișor de lider, dar măcar ar fi rămas neînvinsă. Sigur, Barcelona a avut și acel gol anulat pentru ofsaid, însă nu cred că i se pot scoate ochii tușierului pentru acea semnalizare. Să distingi printr-o pădure de picioare că un fundaș a ciupit mingea și, pe deasupra, să mai și procesezi faza la viteza aia, mi se pare la limita capacităților umane.
Care limite, alți arbitri asistenți și le forțează! Intuiți, desigur, că am revenit pe plaiurile noastre, mai precis la asistentul Cristi Nica. Vă amintiți că acesta a fost al doilea arbitru, după Adrian Vidan, care a vorbit despre nepotismul practicat de Avram și gașca sa. Pe vremea aceea ar fi suflat și în iaurt, căci ar fi fost curățat imediat dacă ar fi semnalizat un gol precum cel incert al Rapidului și, consecutiv, s-ar fi băgat peste central să impună un penalty fantasmagoric în favoarea Stelei. Acum, scăpat de sub „dictatură”, ca și noi în 1990, dar fără ghilimele, Nica simte enorm și vede monstruos, dar realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta decât cea văzută prin gaura de la steag.
