Gaură în ceainicul înfundat

Când spui Harvard îți vine, instinctiv, să-ți strângi nodul la cravată și să-ți controlezi ținuta. Nimeni n-ar crede că tocmai la Teatrul Sanders de la Universitatea Harvard se desfășoară în fiecare an festivitatea de premiere a fericiților ce au obținut distincția Ig Nobel. Protocolul cere ca fiecare dintre cei 1.100 de spectatori să vină cât mai fistichiu îmbrăcat, inclusiv (dacă-i țin puterile) în armuri medievale și, pe timpul ceremoniei, să bombardeze scena cu avioane de hârtie. E-o parodiere cu schepsis a instituției Premiilor Nobel, pusă în scenă de cei mai serioși oameni cu putință, câtă vreme din Comitetul de organizare fac parte laureați autentici ai Premiului Nobel, alături de personalități de marcă ale științei și culturii, iar sponsorizarea o asigură Societatea de Fizică Harvard Redcliffe.
De altfel, cei care înmânează premiile iconoclaste sunt deținători ai unui Nobel cât se poate de autentic, obținut pentru cercetări chiar în domeniul „onorat” acum de șturlubaticul distins cu Ig Nobel. Premiile vor să încununeze ineditul, imaginația, umorul, dar, deși nu s-ar zice, și să impulsioneze interesul oamenilor de știință din domeniul medicinii și tehnologiei, având materializări utile în viața de toate zilele. Exemplul ce se dă mereu: premiul Ig Nobel pentru biologie a încununat, în 2006, un studiu care demonstra că periculoșii țânțari anofeli (Anopheles gambiae) sunt atrași în egală măsură de mirosul brânzei Limburger și al picioarelor nespălate. Sintetizată, respectiva duhoare este acum utilizată cu succes în capcanele pentru țânțari amplasate în zone africane bântuite de febra galbenă!
Interesant este că, deși avertizați din timp că-i paște nominalizarea și că pot refuza premiul, mai nici unul dintre laureați nu s-a dat în lături – ceea ce dovedește că, într-o societate lipsită de griji, umorul poate fi înțeles ca o importantă componentă a vieții de zi cu zi, iar copilărirea maturilor e privită cu înțelegere și simpatie, ca o necesară ieșire din plicticosul cotidian.
Primele premii Ig Nobel s-au acordat în 1998. Încă se mai bâjbâia ezitant printre programe și regulamente, drept pentru care cercetările selectate n-au fost de tot surprinzătoare și moțate. Astfel, J. Benveniste a fost laureat la capitolul Chimie pentru descoperirea că apa are memorie și că-și poate transmite informațiile prin liniile telefonice și prin internet. J. Barn, de la Spitalul Sinai din Toronto, este laureatul Premiului pentru statistică, el demonstrând relația strânsă dintre dimensiunea penisului și lungimea picioarelor individului (lucrarea, de cert interes științific, avea să fie publicată în „Annals of Sex Research” 3/2003). Trecând anii, s-au diversificat și contribuțiile științifice laureate, așa că, în ansamblu, tabloul a căpătat o complexitate impresionantă. În ediția următoare a fost încununat profesorul Van Broeck (Universitatea East Anglia) pentru studiul „Calcularea execuției unei găuri de scurgere într-un ceainic înfundat”, iar prof. Makino (Osaka) a propus atenției un spray ce poate detecta infidelitatea soțului/soției. S-au mai impus atenției juriului doi savanți din Africa de Sud care au inventat o alarmă auto antiefracție dotată cu aruncător de flăcări, precum și cei doi americani care au descoperit nașterea centrifugă: gravida este așezată pe un platou ce se rotește cu mare viteză, fătul fiind astfel lesne ejectat.
Mai spicuim din palmaresul ultimilor ani, menționând doar tema cercetării laureate: vacile cărora stăpânii le-au pus un nume dau mai mult lapte decât suratele lor anonime; e mai bine să ți se spargă capul cu o sticlă de bere plină sau goală? (Premiul pentru Pace, 2008); felația la liliecii fructivori; sutienul care, în caz de urgență, poate fi preschimbat în două măști antigaz (2014); înjurătura ameliorează durerea; microbii se agață cu precădere de oamenii de știință bărboși… Premiul pentru contribuții în matematică s-a acordat, în 2011, cercetătorilor care au prezis că lumea se va sfârși în 1954 (D. Martin), 1982 (P. Robertson), 1999 (C. Mwerinde), 1994 (H. Camping). Alte descoperiri: cum să se evite exploziile la endoscopii, care-i concentrația ideală de hrean pentru a trezi somnoroșii în caz de incendiu ori (2013) evaluarea efectului ascultării muzicii de operă la șoarecii cu transplant cardiac. Sunt acordate și premii cu iz politic. Astfel, președintele Belarusului, Lukașenko, a fost distins cu Ig Nobel pentru „arestarea unui bărbat cu un singur braț care a aplaudat când nu trebuie”, iar prim-miniștrilor din Pakistan și India li s-a decernat Premiul pentru Pace după „exploziile agresiv-pașnice ale bombelor atomice”.
Oameni care se joacă și-atât? Poate, dar scopul declarat al Premiilor Ig Nobel este acela „de a face omenii să râdă și, după aceea, să gândească”.
De râs, fără îndoială, se râde.