– Zeci de oameni din mai multe localități ale județului au încasat ilegal diferite sume de bani pentru că „au suferit persecuții pe criterii etnice”
– În realitate, aceste persoane au primit drepturile stipulate de Legea 189/2000 fără să facă prea mari eforturi, plătind doar un „comision” unui binevoitor care a umblat din poartă în poartă
– Pentru a recupera prejudiciul calculat la 2,56 miliarde de lei vechi, conducerea Casei Județene de Pensii a înaintat plângere penală împotriva a 54 de persoane, bănuite de fals în declarații și complicitate la înșelăciune
Aproape 100.000 de dolari. Atât au încasat ilegal zeci de bătrâni din trei comune sucevene în decurs de numai câțiva ani. Mina de aur nu a fost descoperită în grădina cuiva, ci la Casa Județeană de Pensii Suceava. În baza Legii 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, mai mulți oameni au depus cereri în cursul anului 2003, iar ulterior au primit lunar diferite sume de bani până la finele anului trecut, când falsurile au fost descoperite ca urmare a unei plângeri înaintată de un nemulțumit. Plecând de aici, actuala conducere a Casei Județene de Pensii Suceava a realizat un audit intern, din care a rezultat că 54 de persoane din Grănicești, Frătăuții Noi și Frătăuții Vechi, prin folosirea de declarații notariale suspecte de fals, au solicitat și primit bani în conformitate cu Legea 189/2000. Mai exact, reprezentanții CJP Suceava au sesizat neconcordanțe între datele de stare civilă a celor 54 de oameni și cele declarate de martori în fața notarului cu privire la faptul că titularii s-au refugiat din diferite localități ale Bucovinei de Nord, în perioada 1940-1945, care au fost ocupate de trupele sovietice și care acum se află pe teritoriul Ucrainei. De altfel, din datele adunate până acum se pare că totul a fost bine organizat de o rețea din care făceau parte mai mulți indivizi, printre care și un notar. Doar așa se poate explica de ce unii beneficiari ai indemnizației prevăzute de Legea 189/2000 au declarat acum că habar nu au cum au devenit peste noapte persecutați. De exemplu, Gavril Clipa, din Grănicești, a declarat în martie 2006 că a fost evacuat din satul unde locuiește și acum la Calafindești. „Nu am fost la Dersca. Nu am fost la notar la Rădăuți, nu am pus nici măcar un martor”, arată Gavril Clipa. O altă persoană, Viorica Bereholschi, din Frătăuții Noi, declară: „Eu nu am fost la notar la Rădăuți și nici nu știu cine a făcut acte la notar. Am dat bani pentru actele făcute la consăteanul Davidean Vasile și nu cunosc altceva despre cum s-au făcut actele. Nu cunosc notarul la care s-au făcut actele”. O altă mărturie a Aureliei Luhan, din Frătăuții Vechi, nu face decât să confirme megaafacerea care a înflorit în spatele Legii 189/2000: „Când am plecat la Dersca am plecat de bunăvoie, că mama era de acolo. Nu am fost bătuți, nu am fost fugăriți” (vezi facsimile).
– „Dacă îmi ia banii ăștia, eu cu ce mai trăiesc?”
Bucuroși că primesc ceva bănuți în plus la care nici măcar nu au sperat, beneficiarii drepturilor conferite de Legea 189/2000 nici măcar nu au catadicsit să se intereseze dacă actele din propriile dosare sunt reale. Gavril Boghean, un bătrân din Grănicești, își aduce aminte că în 1944 a fost evacuat de pe linia frontului, împreună cu soția sa din satul său, în pădure la Calafindești. „M-am dus la Casa de Pensii și de acolo mi-au spus că nu am dreptul. A venit la mine un bărbat care mi-a spus că îmi rezolvă. El s-a ocupat de tot și mi-a venit pensia acasă. Vreo 2 milioane de lei pe care i-am primit atât eu, cât și soția până prin decembrie, când nu ne-a mai adus poștașul nimic”, a mărturisit Gavril Boghean. Întrebat câți bani a dat pentru întocmirea dosarului, bătrânul s-a eschivat și a declarat că oricum nu mai contează. Curios de ce ne interesăm de pensia pe care a primit-o el ca „refugiat”, nea Gavril a dat din umeri spunând doar „Ce să fac? Merg la pușcărie!”, după ce i-am comunicat că împotriva sa a fost înaintată plângere penală. Pe o altă uliță din Grănicești l-am găsit pe moș Leon Moroșan. La cei 78 de ani ai săi, omul ne spune că dosarul i l-a făcut cineva care a fost acasă la ei. „Soția mea este din Tereblecea (n.r. – sat aflat acum pe teritoriul Ucrainei), iar bărbatul care a venit mi-a spus că și eu am dreptul la bani. Soția mea s-a ocupat de tot, dar acum ea a murit și eu nu pot să vă spun prea multe. De la CAP eu am doar o pensie de un milion de lei. Dacă îmi ia banii ăștia (n.r. – 2,2 milioane de lei), eu cu ce mai trăiesc?”, s-a întrebat septuagenarul, care este și paralizat la mâna și piciorul stâng. De altfel, nu doar soția lui Leon Moroșan este moartă, numai în Grănicești aceeași situație înregistrându-se în alte câteva cazuri.
– Robert Marian: „Este posibil să mai existe și alte persoane în aceeași situație”
Falsurile prin care cei 54 de oameni au primit mai bine de doi ani diferite sume de bani au fost descoperite recent. „Din verificările pe care noi le-am făcut reiese că persoanele împotriva cărora am înaintat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu aveau dreptul să primească bani conform Legii 189/2000, deoarece nu îndeplineau condițiile de refugiat sau deportat pe motive etnice. Este posibil ca în această situație să fie și alte persoane, dar acest lucru îl vom stabili în perioada următoare, din auditul intern pe care-l facem pe această temă. Practic, între declarațiile beneficiarilor și cele ale martorilor s-au descoperit neconcordanțe care duc la concluzia că ne aflăm în fața unor fapte de încălcare a legii”, a declarat Robert Marian, directorul Casei Județene de Pensii Suceava. Toți cei care au primit bani în calitate de „persecutat pe criterii etnice” vor trebui acum să dea cu subsemnatul la Poliție și Parchet pentru infracțiunile de fals în declarații și complicitate la înșelăciune. În total, CJP Suceava are de recuperat de la cei 54 de oameni suma de 2,56 miliarde de lei vechi.
Cine putea beneficia de despăgubiri ca persecutat pe criterii etnice?
Primul act normativ care acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până pe 6 martie 1945 a fost Ordonanța 105/1999. Conform articolului 1 din această Ordonanță puteau primi o indemnizație de 130.000 de lei vechi pentru fiecare an de detenție, de deportare sau de strămutare în alte localități, toate persoanele care îndeplineau următoarele condiții:
– să fi fost deportate în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate
– să fi fost private de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare
– să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu
În 2002, Ordonanța a fost modificată, devenind mai permisivă. Astfel, putea primi indemnizația stabilită de lege orice persoană care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Doi ani mai târziu, în 2004, se mai adaugă un punct, care extinde și mai mult aria de selecție a persoanelor ce pot fi despăgubite. Aliniatul care permite acest lucru spune că poate primi despăgubiri oricine „a fost evacuat din locuința pe care o deținea”. Specialiștii spun că așa cum arată legea la momentul actual se puteau face falsuri pe bandă rulantă fără ca cineva să poată verifica, mai ales că totul se baza pe proba cu martori și nu pe vreun document.
