Ordonez subiectele, ca să nu zic prioritizez, după cum ard. Las povestea aproape uimitoare a Balonului de Aur pentru data viitoare, ca să ne aplecăm mai atent asupra celor ce se întâmplă în campionatul nostru cel de toate etapele. A fost etapa a 10-a, care nu degeaba are un zero în coadă, prevestea căderea unor zerouri din clasament. Era o şansă mare să se întâmple asta în subsolul clasamentului, codaşele fără victorie, Csikszereda şi Metaloglobus, întâlnindu-se între ele. Nu a fost să fie, niciuna dintre ele nu a spart gheața, dar măcar au încercat, oferindu-ne un egal cu goluri. Şi, în ciuda acestei continue băltiri pe locurile direct retrogradabile, cifrele nu le condamnă. Noi ştim că ar fi o minune ca vreuna din ele să salte peste linia roşie, dar „sistemul” le dă dreptul la speranță.
Ne mutăm la vârful clasamentului, unde cele două zerouri s-au spart cu zgomot: echipele neînvinse n-au putut profita nici măcar cu un punctuleț (ca Dinamo) de înfrângerea lui FCSB la Botoşani. Nu-i nimic, lasă că profită… Botoşaniul! E drept, în primul rând e munca lor, că s-au aliniat şi restul rezultatelor e bonus. Doar două observații despre fostele neînvinse. Ştiți că antrenorii clamează în general că au „filosofia” lor. Ei bine, a lui Rădoi mi se pare că lasă de dorit. Modul său de raportare la înfrângere a fost că „la golul lor mingea putea trece pe lângă poartă”! Sigur, într-un sport în care hazardul are un rol ridicat, orice ar spune teoreticienii, adversarii ar putea rata perpetuu. Dar asta înseamnă să nu vezi, de exemplu, că şuturile pe poartă, indicator statistic după care s-a ascuns antrenorul Craiovei, nu înseamnă ocazii mari. Dincolo, la Rapid, prezența fostului vişiniu Măldărăşanu pe banca lui Hermannstadt prelungeşte seria de rezultate dureroase cu sibienii, obținute pe final de meci! Pare deja un tipar, probabil clubul are o karmă grea de plătit în relația cu Măldărăşanu. Una peste alta, toamna asta se anunță una cât se poate de interesantă.
