Gata Paștele, încep autostrăzile!

Sfintele sărbători de Paști s-au isprăvit. Cu și fără ouă roșii, cu și mai ales fără miel, cu vin din plin sau cu vin puțin, eventual pelin. Adică amar. Ce vin ai avut de Înviere? – îl întreb pe G, profesor de limba română și coleg de internat cândva. E, de când s-a șubrezit și a renunțat la tării, băutor constant de vin. El mi-a zis că a băut ”vin amar”. Să fi făcut o aluzie la amputările de lefuri și la sărăcirea profesorimii? Să fi condimentat el scurtul nostru dialog de uliță cu o ironie ”amară”? Mă rog. Zisesem, când ne-am întâlnit, ”Hristos a înviat!”. El mi-a răspuns, așa cum se cuvine între creștini, ”Adevărat a înviat!”. Și cu asta lucrurile au părut să curgă normal.
Nu m-am zgâit, de sărbători, la programele televiziunilor, de frica de a nu fi obligat să înjur. N-am văzut și auzit spectacole cu Sexi Brăileanca și cu Sexi Buzoianca și cu Sexi Suceveanca și cu Sexi Bote și cu Sexi Fote, chiar dacă ele, presupun, au curs fără ostenire.
Azi, după câteva frumoase zile în care am ascultat doar concertul simfonic al cucilor și vrăbiilor, după acoladele încercate pe cer de jucăușii nori străvezii, cu transparența unei colivii de aer, după ce clopotele bisericilor mari și mici și-au încetat dangătul, am decis să mă întorc, ostenit de dumnezeirea Învierii Fiului Omului, în lumea mea.
Lumea mea este dominată de Băsescu, Boc, Udrea, de Roberta Anastase și Anca Boagiu, lumea mea n-are îngeri, ci demoni doar și pare a fi mai nesfârșită decât eternitatea. Ghinionul sau norocul mă pun în temă cu marile realizări și ambiții guvernamentale. Cuvântează, nu știu de unde, nu știu de ce, Boc. Joacă rolul de premier. Vorbește, ca de obicei, mitraliat. Vom face, sunt ca și făcute, autostrăzi. Dumnezeule, nu și nu, și nu. Iar fac autostrăzi ăștia care n-au făcut un centimetru de autostradă? Trei sute de sute între Cucuieți și Scaieți. Un miliard de kilometri între Frecăuți și Văscăuți. Alte sute pe centura Văii Plebee și Căii Lactee proclamă, promite, cântă, recită, jură Boc.
Paștele, îmi zic, sfintele Paști n-au lăsat nimic în ăștia? O așchie de teamă, o țepușă care să le oprească butonul de unde este declanșată nerușinarea? ”Parteneriate publice private” cu marțienii, cu glingorienii, cu… Boc turuie sigur pe el, iar ascultându-l, ca și înainte de Paște, ca și înaintea erei lui Hristos, ai impresia că acele șosele pe opt benzi și pe optsprezece benzi sunt gata, umbli deja pe ele, te dai cu limuzina și prinzi deja 250 de kilometri pe oră între Bolintin și Balotești.
Oprește-te Boc, sunt tentat să strig, îl mânii, imediat după Învierea Fiului Său, pe Dumnezeu Însuși! Ce faci, nefericitule? Ai luat-o iar pe arătură, minți de îngheață apele nu doar în ianuarie, ci și în aprilie și pun pariu că nu te vei opri nici în mai și nici în august. Ho, haram nesățios, era să zic, ca în Povestea poveștilor a lui Creangă, operă nu tocmai bisericească a răspopitului din Humulești. Stop, Boc! Lasă-ne să respirăm o secundă măcar după cele mai înălțătoare sărbători ale creștinătății. Aibi pietate, musiu, nu ne nenoroci de tot cu vorba după ce ne-ai omorât de tot cu fapta!
Opresc, dar, ca un drog, telecomanda mă cheamă iar. Doamna Roberta Anastase a stat de Paște sau de Crăciun sau de ziua ei, n-am înțeles fiindcă m-am enervat instantaneu, cu sepepiștii la ușa unui coafor trei ore sau o săptămână. A stat păzită până și-a nivelat cârlionții, până și-a vopsit unghiile, până… Doamna asta (doamnă?) a fost cică frumoasă cândva, ceea ce eu nu prea cred, și pe măsură ce se scurge vremea sepepiștii stau de gardă mai mult și mai mult, și mai mult, pentru a o readuce pe madam la ceea ce ea își închipuie a fi fosta-i splendoare. La anul, Roberta își va ține de planton la coafeză mai mulți sepepiști și mai mulți sereiști și mai mulți jandarmi care vor face cu schimbul ore și zile fiindcă frumusețea defunctă a doamnei se lasă din ce în ce mai greu înviată. Închid iar televizorul și încep să regret că Mântuitorul a înviat prea iute, ne-a lăsat prea devreme pradă nenorocirii, se va sui în curând la cer și noi ce facem? Ce facem Doamne, iată cui ne lași, nu ne părăsi!