Gata… dar nu de tot!

În principiu, cele două meciuri de ieri ar fi trebuit să pună capăt sezonului „regulat”, la sfârșitul lor să se fi tras linie și să se fi făcut reîmpărțirea pe considerente de „off” și „out” (vă reamintesc că astea două în engleză înseamnă exact același lucru, și că ăia de la FRF care au dat aceste denumiri unor chestii absolut diferite ca finalitate sunt ori niște proști, ori… niște proști!), iar lumea fotbalistică românească să înceapă să-și calculeze șansele la titlu, la cupe europene sau la supraviețuire în Superliga (nici la mișto dacă încercau să-i zică așa nu ar fi ieșit o glumă atât de bună!). Numai că existența pe plaiuri românești nu are în general legătură cu scurgerea timpului, iar ceea ce la oameni are o logică, un sens, un calendar, la noi evident că nu. De aceea, în loc să se fi terminat ieri prima parte a tărășeniei, iată că mai avem și o coadă: meciul devenit restanțădintre Sepsi și Craiova lui Mititelu, rezultat al ambiției, prostiei și infatuării unui anume Andrei Chivulete, cică arbitru, pe care sunt uluit că îl mai văd în chiloți și cu fluier la gât. Ceea ce acest neisprăvit a făcut atunci este de domeniul psihiatriei și chiar al Codului Penal, fiindcă în niciun regulament din lume nu se prevede obligația arbitrului de a trage cu urechea la ce-i dincolo de gard, iar pagubele produse organizatorilor (Sepsi) și vizitatorilor (Craiova) prin întreruperea abuzivă a meciului ar trebui decontate la penalul cu fluier, și mi se pare absolut obligatorie suspendarea sa pe o durată semnificativă, dacă nu cumva excluderea din arbitraj. Individul face parte din categoria aia toxică de fluierași care cred că ei sunt capătul și mântuirea, că ei sunt stăpânii tărășeniei de pe gazon, că fotbaliștii sunt doar niște anexe menite să-i pună pe ei în valoare. N-am auzit absolut nicio reacție în sensul ăsta de la oficialii fotbalului românesc. Să ne înțelegem: în sport n-au ce căuta rasismul, xenofobia și alte alea, și trebuie pedepsite exemplar. Dar numai în limitele regulamentelor și ale bunului-simț. Nu fiindcă un berbec cu fluier se crede moțul la…!