Tururile preliminare din cupele europene au luat sfârșit. Voioșia cu care trei dintre echipele noastre le-au depășit confirmă faptul că deși la noi campionatul abia a început, „europenele” noastre sunt în plină formă și că se pot aduna atât cât este nevoie spre a ajunge acolo unde-și doresc. Cu mențiunea că în această fază, adversarii întâlniți au fost mai degrabă hazlii decât periculoși, în frunte cu cel mai (ipotetic) de temut, Viktoria Plzen, care a și luat-o la cel mai mare scor înregistrat în meciurile alor noștri. Aici ar trebui discutat nițel și despre calitatea lotului, a antrenorului, a conducerii echipei (cea de care depinde în cea mai mare măsură și lotul de jucători, ca o consecință directă a achizițiilor). De altfel, dacă vă întreb acum cine este patronul Petrolului, probabil că într-o imensă majoritate nu veți ști numele acestuia. Este o dovadă că omul e preocupat de bunul mers al echipei și nicidecum de promovarea sa ca binefăcător sau măcar ca „investitor”. De altfel, auzindu-l, imediat după meci, spunând că el se ocupă doar de bani, neamestecându-se în vreun fel în treaba lui Răzvan Lucescu, acestuia revenindu-i în exclusivitate problemele legate de jocul în sine și de performanțe, m-am convins că poate exista și o altfel de abordare decât cea becaliană. Apropo: dincolo de accidentul numit CFR Cluj, eliminată de o fosilă sovietică, una singură din celelalte 3 s-a calificat tot accidental. E vorba de Steaua, căreia numai norocul chior i-a putut scoate în cale pe împiedicații ăia de la Aktobe. Aș vrea să mai spun și că norocul i-a adus-o în play off pe Ludogoreți. Oricât de prost ar juca, Steaua are tot ce-i trebuie pentru a depăși această construcție artificială. În rest, cum ne-o fi soarta: Petrolul nu văd de ce n-ar trece lejer de Dinamo Zagreb, iar Astra cred că și ea o poate depăși pe Lyon. E clar: abia acum începe treaba.