Când îți aduci aminte de Dumnezeu, înmulțește rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Și aducă aminte de tine. Deci, când îți aduci aminte de Dumnezeu, ce să faci? Înmulțește rugăciunea! De ce? Ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Și aducă aminte de tine. E un cuvânt pe care l-am găsit în Filocalie; de când l-am citit pentru prima dată, mi s-a implantat în minte și-am rămas cu el și îl duc mai departe și îl spun și altora.
Deci să înmulțim rugăciunea, dar s-o înmulțim nu așa, citind numai ca să ne găsim treaba: că am citit o Psaltire întreagă, că am citit cincisprezece acatiste sau patruzeci de paraclise. Citiți cât puteți, faceți-vă o rânduială de fiecare zi, găsiți vreme și pentru Dumnezeu, nu numai pentru lumea asta, nu numai pentru televizor, nu numai pentru altceva. Găsiți vreme pentru Dumnezeu, căutați vreme pentru Dumnezeu, căutați prilejuri de întâlnire cu Dumnezeu, căutați prilejuri de vorbire cu Dumnezeu. Spuneți-I lui Dumnezeu nu numai lucrurile acestea pământești, nu-I spuneți numai: „ Doamne, îmi lipsește asta și-mi lipsește ailaltă”. Spuneți-I lui Dumnezeu: „Vreau să mă mântuiesc; vreau să Te am în sufletul meu; vreau să te am Păstorul meu”.
Să folosim toate prilejurile de a primi binecuvântările lui Dumnezeu de la sfintele slujbe, să folosim prilejurile de a fi la sfintele slujbe, în „cerul cel de pe pământ”; căci biserica e și cerul cel de pe pământ, și tinda Raiului, și casa lui Dumnezeu, și poarta cerului, și locul împlinitor, și locul fericirii. Să trăim lucrurile acestea pentru slava lui Dumnezeu, nu pentru ca să ne știe oamenii că suntem noi cine-știe-cine, că am făcut noi cine-știe-ce. Dumnezeu știe cine suntem, Dumnezeu știe ce suntem, dar să căutăm să trăim o viață pentru mărirea lui Dumnezeu.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Disciplina interioară prin rugăciunea de toată vremea, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 50, Doxologia.ro)



