Gardul și leopardul

De Moș Niculae se schimbă orarul la CFR. Anul ăsta am găsit în ghetuțe un „Mers al trenurilor” mai spălăcit ca oricând – dar, desigur, nu pentru copertă îl cumpărăm noi, ci pentru a afla noutățile sezonului de iarnă la calea ferată. În naivitatea noastră, o noutate ar presupune oarece îmbunătățire. Nu-i cazul. Dictonul pare a fi fost de astă dată „să se modifice, dar să nu se schimbe nimic”. După vechiul orar, Interregio 1833 pleca de la Iași la ora 6,10 și ajungea la Timișoara la 22,16. Acum, pleacă tot la 6,10, pentru a ajunge la 22,14. N-a avut și nici n-are vagon de clasa I, probabil în compensație pentru cele 2 (două) minute oferite cadou călătorului la un parcurs de 16 ore… Poate că-i mai bine să nu se vânzolească orarele în fiecare nouă primăvară și toamnă: se creează reflexe atât călătorului, cât și ceferiștilor, se instaurează ideea de tren tradițional (cum este considerat și „Transsiberianul” IC 1833 despre care am vorbit mai sus); într-o epocă a totalei vânzoleli legislativ-administrative, barem pe magistralele CFR să mai adie o boare de stabilitate, fie ea a… mișcării. Calea ferată, crâncen subfinanțată, are de suportat an de an noi rafale ale concurenței zeului automobil și a avionului: au apărut rute aeriene interne noi, și când vom avea cu adevărat autostrăzi, transportul feroviar de călători cine știe cât și cum s-o mai menține… pe șine. Glasul roților de tren, așa cum îl izvodește noul „Mers al trenurilor”, sună destul de dogit, dar nu-i cazul să tragem în pianist: în condițiile date, face și el ce poate. Nu la cine știe ce spectaculoase semne ale dezvoltării trebuie să ne așteptăm, ci, întâi de toate, la eforturi de supraviețuire. Drept pentru care se-ncearcă sulemenirea miresei, doar-doar o arăta mai tânără și mai vioaie. Dacă răsfoiești în treacăt „Mersul”, rămâi cu impresia unei reale bogății de trenuri și parcursuri. Ilusiune: este vorba despre un truc: nu există, de la București la Sibiu, două trenuri Interregio (1929 și 1529), deși funia de cifre reprezentând sosiri/plecări ornează absolut inutil pagină după pagină: explicația: din septembrie, 1929 își… schimbă numărul devenind 1529. Aceeași Mărie, de două ori trasă-n poză! Și IR 15591 (București-Arad) se rebotează-n prag de toamnă, devenind 15595. În perioadele în care unul nu circulă, circulă celălalt (adică același) … De la Iași către mare, trei trenuri (de fapt, e unul singur) ornează tabela 600 (IR 1962, 1862 și 1964). Măruntele diferențe între ele puteau fi, simplu, menționate în trimiterile la subsolul paginii. IR 1995 (București-Timișoara) are parcursul absolut identic cu IR 1795. Într-o perioadă a anului are și vagon de dormit – ceea ce se putea preciza din nou într-o notă de subsol. De ce simplu, când se poate teribil de complicat? 1995 devine 1695 și iată-l înșirat alături, pagini întregi, inutil, cu repetarea aceluiași fuior de cifre. De la Baia Mare la București poți ajunge cu IR 1642, sau cu IR 1942. Primul pleacă la 17,52 și ajunge în Capitală la 6,14, al doilea pleacă tot la 17,52 și ajunge… tot la 6,14. Înc-o dată, măi flăcăi! Cititorul „Mersului trenurilor” are senzația că vede dublu! Explicația: vara, trenul cu pricina (că, desigur, unul singur e) ajunge până la Mangalia. Simplu, logic și corect era să-i fie trecută trasa cu nota de subsol „iarna se limitează la București”. Dar ar fi rămas filele prea sărăcuțe și pustii, hai să le ornăm cu panglici și artificii, că tot vine Crăciunul! Naivă, penibilă și stânjenitoare pentru utilizatorii „Oficiosului”, șmecheria amintește de montarea camerelor video false menite să impresioneze neaveniții: ledul roșu clipește conștiincios – adicătelea suntem prezenți „pe fază”, muncim din greu, luați-ne în seamă! Și, de fapt, afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul! Altfel, mărunțișuri. Exact în plin sezon turistic, IR 1541 (Iași-Brașov) se suspendă, IR 1947 (Sighetu Marmației – Mangalia) se desființează (maramureșenii să se sorească la Balaton, că-i mai ușor de ajuns!) și tabelele orare au devenit adevărat rebus încifrat din pricina sumedeniei de precizări: circulă, ba nu, ba da, din când în când, nu atunci, doar atunci… Sigur că n-are rost să trambalăm trenuri goale de ici, colo, și-așa garniturile personalelor (mai mult pustii) au doar câte două vagoane, este firesc să se presteze serviciile de transport necesare și-atât. Dar rost n-are nici împodobirea paginilor cu traseele unor trenuri fantomă, doar-doar o da mai bine la prima vedere fila puhav garnisită. Dacă n-o fi vorba cumva pur și simplu despre trucarea indicatorului de performanță „nr.tr./24h” (număr de trenuri în 24 de ore). Și mă tem că asta-i.