Una din porțile de intrare în oraș, Gara Ițcani, inclusă și în Lista monumentelor istorice din țară, se transformă într-o ruină pe zi ce trece. Clădirea a fost pur și simplu uitată după ce traficul de călători și-a mutat centrul de greutate în Gara Burdujeni, la finalizarea lucrărilor de renovare de acum câțiva ani.
Construită acum 138 de ani, Gara Ițcani resimte din plin anii care au trecut peste ea. Nepăsarea de care dau dovadă cei care o administrează au transformat-o de mai multă vreme într-o clădire aproape părăsită. Doar trenurile din care mai coboară câțiva călători te fac să-ți schimbi această părere. În rest, există toate caracteristicile unei ruine: geamuri sparte, nailoane fluturate de vânt, buruieni, tavane care cad și multă mizerie.
În schimb, are termopane de culoare maro, în totală discordanță cu varul alb care încă se mai vede. Sunt locuri unde apa a măcinat din clădire, iar albul a devenit maroniu, parcă pentru a se asorta cu termopanele montate acum câțiva ani.
Atmosfera este animată de haitele de câini, care umblă peste tot, prin sala de bilete, sălile de așteptare sau peron.
Dacă între 1999-2006, perioadă în care Gara Burdujeni a fost în renovare, la Ițcani s-a mai cosmetizat câte ceva, în ultimii trei ani totul a fost lăsat de izbeliște. Clădirea se degradează într-un ritm alarmant, dar reprezentanții CFR, în administrarea cărora se află, nu dau vreun semn că ar avea de gând să înceapă lucrări minime de reparații, pentru că despre reabilitări de anvergură nici nu se poate vorbi deocamdată.
Scurt istoric al Gării Ițcani
Gara de la Ițcani a fost construită între 1870-1871, după modelul unor edificii similare din Europa Centrală. Gara avea rolul de a face legătura cu orașul Cernăuți, dar și cu căile ferate din Regatul României, deoarece în acea vreme cartierul Ițcani se afla în administrarea Imperiului Austro-Ungar. Această gară a cunoscut o perioadă de înflorire după Al Doilea Război Mondial, iar bătrânii din cartier încă își mai amintesc cu plăcere de acele vremuri.
Treptat, Gara Ițcani a început să-și piardă din importanță, culminând cu perioada de după 1989, când traficul feroviar s-a redus substanțial.
Gara, în ton cu cartierul
Gara doar se înscrie în nota generală a cartierului Ițcani. Zeci de clădiri sunt abandonate și dau senzația că populația a fugit în pripă din calea unui dezastru. Societățile care odinioară funcționau în zonă și-au închis porțile, iar pe ușile clădirilor s-au pus lacăte grele. Lipsa unor paznici și a unor lucrări de întreținere nu au putut stopa degradarea permanentă și furturile. Nici parcul din zona Gării Ițcani nu se prezintă în condiții mai bune, pungile de plastic și alte mizerii fiind aruncate peste tot.
Atmosfera din acest cartier este lugubră, iar speranțele unor schimbări în bine în viitorul apropiat nu se întrezăresc.
