Ganea și Petrescu

Ganea-i chiar ăla. Petrescu, în schimb, nu e Dan, antrenorul și fostul foarte mare fotbalist, ci Radu. Un arbitru român, ba chiar foarte român, judecând după apucăturile copiate de la mai cunoscuții săi idoli, alde Corpodean ori Lajos. Să îi discutăm câte puțin, mai întâi pe rând, apoi și împreună. Despre cazul Ganea n-am apucat să scriu la timpul cuvenit atât cât aș fi vrut. O fac acum, mai ales că între timp s-a dictat și sancțiunea. Una mult prea blândă în raport cu gravitatea gestului. Victima sa, un amărât de tușier, a avut demnitatea și decența de a nu riposta în vreun fel, deși ar fi fost pe deplin de înțeles dacă, drept autoapărare, i-ar fi dat cu fanionul în cap derbedeului. Revenind la Ganea, indiferent ce semnalizare eronată l-ar fi enervat, transformarea sa din fotbalist în animal n-are absolut nici o justificare. Omul (?) este în mod evident grav bolnav psihic, lucru care ar fi trebuit constatat încă de acum câțiva ani, când în meciul Naționalei i-a provocat galezului ăluia al cărui nume nu mi-l amintesc o dublă fractură absolut premeditat și cu un sânge rece de asasin. Iar dacă atunci s-au găsit și niscai justificări, în sensul că „era prins de febra jocului” ori că faultul a fost neintenționat (aiurea!), acum a fost vorba de un veritabil atentat. Care-i chestia cu Radu Petrescu? Ei bine, duminică am urmărit un meci de Divizia B, între Nu-Știu-Cum Chiajna (de unde naiba or fi răsărit și ăștia!?) și Petrolul Ploiești. Un stadionuț altfel cochet, arătând oarece prosperitate a patronilor echipei, o echipă jucând ceva fotbal și un arbitru, Petrescu, care dacă nu e orb, atunci e un hoț ordinar sau doar idiot. În orice variantă, n-are ce căuta, pe un teren, cu fluierul în gură. Acesta a fost decorul în mijlocul căruia hoțul sau idiotul „s-a dat în show”. Pe scurt: la 1-0 pentru gazde, la o fază în careul Petrolului, desfășurată la vreo 4-5 metri de fizicul lui, numitul Petrescu a dictat penalty pentru Chiajna, în condițiile în care între cei doi jucători implicați distanța era pe puțin de o jumătate de metru! Apoi, în repriza a doua, în careul Chiajnei, la o „coasă” aplicată unui atacant al Petrolului, la o distanță tot de vreo 4-5 metri de el, același individ s-a făcut că plouă. Prosperitatea vădită a patronilor Chiajnei ar putea fi una din explicațiile orbirii lui Petrescu. Până la sancțiuni, zău că mi-am dorit ca în fiecare din cei 11 fotbaliști ai Petrolului să zacă măcar câte un Ganea!