Când îți iei riscul de a emite anumite definiții, constatări, sentințe asupra oamenilor, societății și vieții – îți asumi, implicit, pericolul de a fi bănuit fie de trufie…fie de ”plagiat”… deși…găselnița, ideea cea faină, poate răsări în mintea unor autori, în spații culturale și epoci complet diferite, fără a se inspira reciproc. Continuăm, așadar…Fericire. Azi – mi se pare, oare, doar mie? – pe prea – pe tot mai mulți – oameni dintre noi îi face fericiți…nefericirea semenilor.Happy-End. Orice happy-end înseamnă, în esență…un sfârșit! Basme. Vă rog, nu mai credeți în basme! Tocmai din cauză că ele nu sunt altceva decât niște realități, întâmplări de mult petrecute, trecute. De prea mult timp, pentru voi, pentru noi…Oportunist. Omul ăsta chiar că a avut o viață policromă, ca la televizorul – nou – color al anilor 80… El și-a schimbat, rulat, mereu, steagul din poartă, în funcție de partidul care a câștigat alegerile! Un alegător obiectiv, neutru, aș putea adăuga, spre mirarea voastră: el e proaspăt, el e și va fi…mereu cu „ai noștri”…cei care vin, pleacă…se întorc… Este, copia la indigo, asemenea călugărului Clement, menționat într-un vechi text medieval: ”Lampedusa este o mică insulă pustie, la o distanță aproape egală între Tunis și Malta. În insulă este o mică bisericuță, împărțită în două capele. Fratele Clement a consacrat una lui Mahomet, iar cealaltă Sfintei Fecioare. Când vede venind un vas creștin, el aprinde candela Fecioarei. Dacă vasul e mahomedan, stinge repede candela Fecioarei și aprinde una lui Mahomet.” Asceți. Unii – așa- zis ”asceți”, ori, mai pe șleau, moraliști de conjunctură – , trăiesc azi, foarte bine, – mâncând gras! – de pe urma regulilor sugerate naivilor care urmează regulile impuse de falșii asceți…Umilință. Atunci când te decizi să pupi mâna șefului tău, nu are niciun rost să te mai întrebi despre cât de curată o fi acea mână… Tu ești, oricum… ”virusat”… Semafor. Mă uit la cei care cerșesc la semafoare: la Selgros, cum vii dinspre Ițcani.. stă de mult timp…indiferent de vreme… o pre-puberă țigancă, dar, deja mamă….cu pruncul ei – vezi, Doamne, ca dovadă, argument, inspiratoare de milă – în brațe! Copil folosit ca prostire, ca armă…pe care nicio mamă adevărată nu l-ar fi scos pe ploaie, pe frig, din casă…Ți s-ar rupe inima…cumva…Și ți se rupe, – în alt registru , de indignare!- văzând nesimțirea mamei-țigancă! Sama. Aici, din istoria Ițcanilor: ”O cale ferată normală, lungă de câțiva kilometri, era construită de austrieci pe coasta dealului, unind Ițcanii de Suceava, trecând prin fața liceului de băieți și oprindu-se în piața de lângă tribunal. De-a lungul traseului, la trecerile de nivel, stăpânirea austriacă fixase indicatoare cu textul ”Samă la treceri””, ce făcuseră, apoi, ani îndelungați, deliciul regățenilor.” O tâmpenie tipic românească, de fapt: avertismentul austriac – ce suna mă rog… comic pentru băștinași și regățeni – era exact, ceea ce am numi azi ”semnalizare de protecția muncii”! (Dr. Neculai Dracinschi-Dracea, citat de Nicolae Cârlan). Ipocrizie. ”Și atunce cu toții au rădicat pe Mihălachi spătarul de l-au pus domnu. Se făce a nu-i plăce să priimească domnia, ca și fata cie ce dzisă unui voinic ce-l plăce: ”Fă-te tu a mă trage, și eu oi merge plângând”. Așe se făce și Mihai-vodă (Racoviță- n.a.), că nu-i trebuiește domnia.” (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei) Temniță. ”Temnița cea mai de temut este aceea în care te simți bine.” (N. Iorga).Înțelepciune. Este o mare înțelepciune să știi să faci pe prostul la momentul potrivit. Justiție. ”Regii din Eghipet sileau pe juzii lor să facă pe altar următorul jurământ: ”Nu ne vom abate din calea cugetului nostru, nici la porunca regilor”. (Montaigne, Eseuri) Lăcomie. ”O, nesățioasă este hirea domnilor spre lățire și avuție oarbă! Pre cât să mai adaoge, pre atâta râvnește. Poftile a domnilor și împăraților n-au hotar. Avându multu, tot mai multu…ei, ca și cum cum n-ar avea nemică le pare. (…) Avându domnie, cinste, averi… ei și mai mari, și mai late țări poftescu.” (Miron Costin, Letopisețul Țării Modovei)