Gânduri la început de an școlar

Mulți copii nu frecventează biserica, pentru că părinții lor nu fac aceasta. Preotul nu obligă și nu poate obliga pe nimeni să vină la biserică. Încotro se îndreaptă generația tânără, în contextul unei societăți în care, totuși, libertatea de credință nu mai este îngrădită ca în comunism? Oricât de bulversat ar veni de acasă, ora de religie îl duce pe copil spre frumusețea dumnezeiască, spre ceea ce chiar sufletul lui tânjește.
Aici vine menirea orei de religie. Profesorul care face această oră se adresează unor copii care fac parte din familii creștine practicante, dar și unor copii în ale căror familii se vorbește foarte puțin despre Hristos. Însă, copilul vine la școală, unde primește lumina cunoașterii. Oricât de bulversat ar veni de acasă, ora de religie îl duce pe copil spre frumusețea dumnezeiască, spre ceea ce chiar sufletul lui tânjește.
Ca profesor de religie, consider că nu ar trebui să ne îngrijorăm în mod exagerat de tentațiile vremii de acum, ci să ne îngrijim să formăm copilul nostru spre o putere de selecție. Să nu analizăm ce au făcut sau ce n-au făcut părinții copilului, ci să analizăm, fiecare dintre noi, ce am făcut pentru acest copil.
Munca la ora de religie nu este deloc simplă. Ce facem în situația în care suntem întâmpinați chiar de la intrarea în clasă de privirile indiferente sau pline de apatie ale elevilor noștri, pentru că nu sunt mulțumiți de rezultatele de la teza de matematică sau pentru că ar dori să facă galerie la campionatul de fotbal și să se învoiască de la ora de religie? Tocmai aici intervine minunea orei de religie: răbdarea profesorului față de aceste lucruri nedorite, seriozitatea și prestanța cu care tratează ora, tăcerea care îi îndeamnă pe elevi să mediteze la faptul că au făcut ceva nepotrivit, apoi îndemnul la rugăciune. În modul cel mai sigur, sfânta rugăciune, făcută cu luare-aminte, va ajuta și pe elevi, și pe profesor să-și îndrepte inimile spre cele înalte și sfinte. Așa Îl putem aduce pe Hristos în școală și îi putem ajuta pe copii să-L așeze în vârful piramidei valorilor.
De ce atunci când intri într-o clasă unde găsești doi copii alergând, alții cântând sau ascultând muzică foarte distrați ori vorbind cu glas răspicat, încât îți trebuie cel puțin câteva minute pentru a face liniște, după efortul de a face o oră de calitate, aceasta se termină cu salutul liniștit al elevilor, cu multă tăcere, cu o pace și o bucurie care îl învăluie și pe profesor? De ce aceiași copii de la începutul orei sunt la final mai serioși, mai responsabili, mai îngăduitori cu colegii? Pentru că s-au întâlnit cu Hristos, poate mai mult decât profesorul lor, pentru că nu știm cât și cum lucrează Duhul Sfânt în sufletul fiecăruia dintre ei. Acum, la început de an școlar, să medităm, deci, cu mai multă luare-aminte la ceea ce se așteaptă de la noi, profesorii de religie.
(A. Roșu, Sursa: Ziarul Lumina)