Gânduri, întrebări și posibile răspunsuri la Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr

Pildele în general incită mintea omului la atitudini. Uneori acestea rămân la starea de gânduri sporadice, fără a se materializa punctual prin ceva. Alteori ele se transformă în vorbe sau luări de poziție teoretice, justițiare dar….verbale. Abia a treia categorie, a faptelor, a acțiunii propriu-zise capătă nu doar contur, o formă nedefinită, ci și nuanțele și tușele necesare sub chipul faptelor noastre. Întrebările sunt întotdeauna necesare:
1. A fi bogat este virtute sau păcat?
Răspuns: Depinde exclusiv de modul în care folosim sau ne bucurăm de cele ce au fost dăruite nouă. ”Veselindu-se în chip minunat, îmbrăcat în porfiră și vison” ne duce imediat cu gândul la opulență, la foarte multă bunăstare. Dar oare nici măcar firmiturile nu sunt utile pentru milostenie? Omului de la începuturi i s-a dat Pământul spre stăpânire. El să stăpânească, nu să fie robit și stăpânit de acestea.
2. Îl vedem sau nu pe sărman?
Răspuns: Nimeni vreodată nu va putea spune: Nu am Văzut! Nu am știut! Toți avem prilejul lucrării iubirii noastre ca virtute. Săracul Lazar stă în fiecare om sau fiecare mână care stă sau bate la ușa sufletului nostru. Îl vedem oricum. Îl ajutăm sau îl ignorăm.
3. Oameni sau câini?
Răspuns: Oamenii sunt definiți ca ființe sociale. A intra în comuniune cu ceilalți stă în însăși firea noastră. Bogatul, împărtășindu-și masa doar cu cei deopotrivă cu el, se limitează la o stare egoistă. El este doar ca cei cu care se însoțește, nu iese din egoismul sinelui spre durerea semenului care poartă același chip, care este și acela ”fiul lui Avraam”.
Câinii iau locul celui care trebuie să aline. Ei dăruiesc, în ciuda condiției lor umile la maxim, dragoste necondiționată. Ca valoare simbolică ei sunt treapta cea mai de jos a viețuirii. Și de aici oferă tot ce au, într-o comuniune intimă, deși foarte modestă. Semn că oriunde ne-am afla pe o scală socială sau materială, putem fi de folos.
4. De ce a fost ”îngropat” bogatul?
Răspuns: Îngroparea bogatului nu este neapărat fizică, ci mai degrabă morală și intelectuală. El se află la moarte, pe sine însuși, într-un underground total, fără nici o virtute care să îl ridice sau să îl lumineze. S-a îngropat pe sine sub muntele ignoranței, adunând deasupra sa toate bunătățile care l-au sufocat prin izolarea de lumea reală, cu bune și cu rele. Avraam, părintele său, modelul său, nu s-a comportat așa! Era un bogat milostiv!
5. De ce iadul este pârjol?
Răspuns: Așa cum iubirea milostivă este foc ce ne mistuie cu folos prin dăruirea față de semeni, lipsa iubirii ne consumă fără folos. Facem implozie și cu ne transformăm în nimic constructiv. Devenim doar o grămadă de moloz fără valoare, de aruncat. Egoismul nu are nimic roditor în sine. Ce nu ne luminează din interior ne ”arde” din exterior.
6. De ce bogatul îl vede pe Avraam?
Răspuns: Avraam este un prototip din multe puncte de vedere: începătorul Neamului Ales, răbufnirea în istoria văzută a lucrării lui Dumnezeu spre mântuirea omului, pilda iubirii semenului. La Stejarul Mamvri Avraam primește pe Cei Trei Călători fără a face vreo deosebire sau cercetare inițială. Ei sunt străini bine-primiți, indiferent care ar fi fost condiția lor. Mai mult și tot atunci mediază pentru cetățile păcătoase, deși știe clar că nu prea există virtute acolo. Dar insistă aproape cu obstinație până la ultima speranță. Rugăciunea prin sine este un act de supremă milostenie.
7. Care sunt cele bune și cele rele?
Răspuns: Dreptatea, justiția presupun aplicarea aceleiași unități de măsură, răsplata în aceeași cheie: cerând milă, primești milă. Nu dai milă, nu primești milostivirea. Dreptatea lui Dumnezeu o transcede pe cea a omului, cu toate limitele sale, inclusiv temporale.
8. De ce să asculte pe Moise și pe prooroci?
Răspuns: Fiecare stare sau eveniment este precedat de semne înainte vestitoare. Moise și toți proorocii aduc Descoperirea lui Dumnezeu mai aproape de noi. Oameni fiind, ne ”traduc” pe înțelesul nostru voia și lucrarea lui Dumnezeu. Și noi, în contemporaneitate, avem la îndemână Sfintele Scripturi. Să le cercetăm spre a afla în ele Cuvântul Vieții. Altfel, orice semne am primi, devin inutile.
De două milenii ascultăm pildele Mântuitorului, iar ele nu încetează a fi un izvor nesecat de înțelepciune. De fiecare dată pătrundem în noi și nebănuite înțelesuri. Să ne fie de folos!
Pr. Dr. Gheorghe Florin Hostiuc, Biserica Sf. Gheorghe – Mirăuți, Suceava