Gânduri înainte de moarte

Ce vă va da Dumnezeu? Să vă dăruie Domnul ușurare și desăvârșită însănătoșire. Totuși, fie voia Lui, nu a noastră! Nu cumva chiar veți pleca de aici? Nu îmi vine să cred. Veți mai boli puțin, cred eu, și vă veți pune pe picioare. Dar ce să-i faci dacă veți pleca? Mutarea din această viață nu e vreun lucru rar. Câți nu pleacă dincolo în fiecare zi și în fiecare ceas? Și nouă o să ne vină rândul. Cine va muri acum, cine va muri mâine – totuna. Numai cum va muri nu e totuna. Cercetați: este totul gata? Și dacă nu mai aveți nimic de pregătit, încredințați-vă Domnului!
Când privești din depărtare la ceasul morții, el pare altfel decât atunci când se apropie. Pentru cel viu și sănătos e greu să se simtă în pragul morții. Moartea este o mare taină pentru noi. Ea este luminată de credința lui Hristos, dar tot este în ea ceva ascuns. Când omul trece prin ea, atunci se lămurește totul. Totuși, n-aveți de ce să fiți chinuiți de spaime. Domnul a străbătut această umbră a morții ca să ne facă nouă calea mai ușoară. În urma Lui, și noi trecând prin mijlocul umbrei morții, să nu ne temem de rău: fiindcă El cu noi este, dacă și noi suntem cu El în această viață. Păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu, însă când el e curățit prin pocăință și osteneală după putere, zidul despărțirii de Dumnezeu piere.
Domnul este aproape. Îndrăzniți, dar.
Vouă, celor bolnavi, vă scriu totul despre moarte, însă nu cred că prin aceasta aduc asupra voastră gânduri întunecate: căci este cu putință a dori, împreună cu Apostolul, moartea pentru a fi împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23). Această dorință nu vă este străină; iar când i se arată omului apropierea celui iubit, asta ar trebui să-l bucure, nu să-l descurajeze.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu)