Milostenia este o virtute foarte scumpă pentru viața creștină și pentru fiecare dintre noi. Pentru că la judecata din urmă Mântuitorul nu amintește de toate faptele bune, ci mai ales despre milostenie, care este fiica cea mai mare a iubirii creștine.
Mântuitorul ne spune că, în ziua judecății de apoi, la trâmbițele îngerilor, se vor aduna toate neamurile pământului, de la întemeiere până la sfârșitul lumii și va alege, printre îngerii Săi, pe cei buni dintre cei răi, și fiecare om va da seama înaintea lui Dumnezeu de toate faptele bune sau rele săvârșite în viață, din copilărie până la moarte. Căci din anii copilăriei noastre și până la bătrânețe, câte cuvinte deșarte nu spunem noi? Toate acestea sînt scrise de îngeri și diavoli și vor fi date pe față la judecata înaintea tribunalului dumnezeiesc.
Așa încât toate păcatele făcute de noi în viață, dacă nu sînt mărturisite, vor fi date pe față la judecata înaintea tronului lui Hristos, Care va judeca toată lumea.
La înfricoșătoarea judecată, Mântuitorul ne subliniază în chip deosebit darul sau fapta bună a milosteniei creștine, care va avea un mare rol la mântuirea sufletelor noastre. Căci milostenia singură acoperă mulțime de păcate. De aceea suntem datori ca în toată viața noastră să miluim după putere pe aproapele nostru, atât prin milostenie materială, cît și prin milostenie sufletească. Adică, sfătuire, mângâiere, cărți sfinte, rugăciune pentru cei neputincioși.
