Într-un exces de generozitate (incultă!) politicienii noștri declară că-s gata oricând „să-și aducă aportul” în cutare chestiune cu decontare electorală, iar televizioniștii (mai ales cei de la Look TV) își… aduc și ei aportul cu grăbire pe parcursul comentariilor sportive. Pur și simplu nu ne dăm seama câte alte greșeli de vorbire sau de logică elementară se răsfață clipă de clipă, ceas de ceas, pe îngăduitoarele ecrane ale televizoarelor noastre, de unde coboară cu ilicit certificat de legitimitate în vorbirea cotidiană! Și subsemnatul, profesor de română conform școlirii universitare, comite destule erori. Chiar ieri la prânz i-am cerut soaței mujdei de usturoi la carașii prăjiți – eroare! Mujdei, zice-se, vine de la must+de+ai (ai = usturoi, formă veche, din lat. alium), așa că n-are nici un rost precizarea redundantă „de usturoi”. Aș crede mai degrabă că s-ar cuveni luat în seamă posibilul împrumut din franceză, unde „mousse dʼail” înseamnă „spumă de usturoi”. Oricare i-ar fi adevărata origine, eu unul n-am să mă feresc niciodată de-a zice „mujdei de usturoi”, fiindcă a intervenit de veacuri validarea totală a uzului și cu asta, basta. Am mai dat acest exemplu, ar fi una dintre situațiile în care pleonasmul „a intrat în grațiere” – și nu-i singura. Dar ce ne facem cu restul tautologiilor… latente, care-și ițesc cornițele în toiul comunicării și n-au fost nici acceptate unanim, nici rejectate cu suficientă vehemență? Se pare că greșim amarnic spunând „corect ortografic” (orthós, în greacă, însemnând chiar… „corect”), „asigurarea securității” (amândouă vorbele au aceeași origine, latinescul „securos”), caligrafie frumoasă” (gr. kalós înseamnă… frumos), „mijloace mass-media” (media, adică… mijloc). Incorecte-s și formulările de genul „plan de viitor”, „protagonist principal”, „procent de atâta la sută”, „pubelă de gunoi”, „mare abundență”, „consens unanim”, „hit de succes”, „sumă de bani”, „șlagăr la modă”… și tot așa înainte. Luate la bani mărunți, fiecare dintre aceste construcții nu-s altceva decât asocieri redundante ale unor cuvinte cu același înțeles. Ori spui „babă bătrână”, ori „board de conducere”, tot un drac – adică, eroare. Nu atât gramaticală, cât de logică. Conștienți de argumentul validării uzului, grămăticii tind să acorde oarece temei supoziției că, prin pleonasm, s-ar adăuga un plus de preciziune comunicării, așa că au acordat semi-grațieri, împărțind pleonasmele în tolerabile și intolerabile. Grave ar fi cele de tot tâmpe, de genul evocatului „a-și aduce aportul” (tradus: a-și aduce… adusul – fr. „apporter”= a aduce), „prefer mai bine”, „avansați înainte”, în același timp exonerând de etichetare ca ridicole unele construcții la fel de aiuristice din punctul de vedere al logicii, cum ar fi, de pildă, „îngheț de frig” (din fr. geler de froid – evident, nu se poate îngheța decât de frig…) „aragaz electric” (stupid: aragazul funcționează… cu gaz, nu cu electricitate), „scurtă alocuțiune” (Dicționarul o definește drept „scurtă cuvântare ocazională”), „mare amploare”, ba chiar și „papiotă de ață” (vezi definiția: „sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut”). Nici „prețuri ieftine” n-ar prea merge, nici „procent de atâta la sută” nu-i corect, doar procent înseamnă „a suta parte”, așa că… intri la idei și-ți vine să urmezi îndemnul lui Grigore Vieru, care exclama „Taci atunce, tot în limba ta!”, numai că marele nostru prieten călătorit către ceruri se referea la suferințele celor ce li se interzicea rostirea „limbii vechilor cazanii”, în vreme ce noi, răsfățați cu deplină libertate (barem din acest punct de vedere), ne luăm îngăduința întâi să vorbim și abia după aceea să gândim. N-am cum sugera o linie de comportament capabilă să stabilească punctul din care dictatura uzului prevalează în fața dictaturii grămăticilor, eroarea devenind pasabilă. Cred, doar, că nefiind vorba despre greșeli gramaticale propriu-zise, în numele aceleiași libertăți mai sus evocate, putem alcătui lista personală cu exprimări suspectabile de pleonasm, urmând a acționa de la caz la caz. Evitându-le, desigur, pe cele de tot inacceptabile.
Aoleu, scuzați, eroare: „de tot inacceptabil”… e pleonasm!
