„Galacticii” din C!

Le știm pe cele 4. Care nu știu dacă au speriat Vestul, dar o bună parte din Est (cu mine cu tot!) tremură zdravăn la gândul că unele din astea pot ieși la drum de seară în calea mândrelor reprezentante ale sale. Dacă ar fi să caut un cuvânt încă netocit prin utilizare exagerată (de tipul „galactic”, „extraterestru”, „incredibil”) aș zice că fotbalul văzut mai ales marți și miercuri (deși nici ăl’ de joi nu e tocmai diferit) a fost cutremurător. Dincolo de zilele excepționale pe care le-au prins Liverpool și Milan și de cele catastrofale ale lui Chelsea și Manchester, pe ansamblu, toate patru degajă o forță înspăimântătoare. Par nu doar niște mașinării perfect puse la punct, că asta e de la sine înțeles, ci mai au, fiecare din ele, și câte unul, doi din ăia despre care de obicei, folosind un alt clișeu, spunem că „fac diferența”, de tipul Kaka, Ronaldo, Gerrard sau Drogba, ca să numesc doar câte unul din fiecare tabără. Te sperie numai gândul că finalistele n-au nici o șansă să câștige campionatele din țările lor, de unde și concluzia că pe acolo bântuie echipe încă și mai bune! În mod evident, nu se mai poate face performanță de acest nivel bazându-te exclusiv pe produse locale. E ca principiul brânzei în U.E.: n-ai decât să faci brânză câtă vrei, dar de vândut n-o poți vinde decât prin jurul bătăturii, maximum la vreo 30 km distanță. Tot așa și la fotbal: or fi juniorii noștri de la Mogoșoaia talentați, or fi vreo câțiva fotbaliști mai breji decât colegii lor pe la Vaslui ori Urziceni, dar vi-i imaginați făcând marcaj la Lampard sau trăgând de să-i sară casca de pe cap lui Petr Cech? Parcă nu, ceea ce înseamnă că bunătățile din ograda proprie or fi bune la consum intern, dar la export nu corespund normativelor U.E.! Așa că ar face bine alde Becali, Turcu, Copos și Mureșan (i-am ales doar pe cei susceptibili de cupe europene, dar lucrul e valabil pentru absolut toți) să nu ne mai lanseze fumigenele cu dorul de performanță și s-o spună cinstit p’aia dreaptă: că pentru ei fotbalul înseamnă fie politică, fie cale de înaintare (plus spălare de bani) și nicidecum performanță. Aia se face cu fotbaliști mari, care costă pe măsură, și nu cu divizionari C, pripășiți în B, unde să-i remarce ăi’ din A, ca să-i ducă în Liga Campionilor.