Găina…pe benzină

Uimire(infantilă). – Mămico, găinile beau benzină!? – Nu! – Și atunci, de ce se scumpesc ouăle de fiecare dată când se scumpește benzina? Prevenire. Femeile sunt – s-a mai spus, cu mult talent poetic – ca florile. Când ai două…ești ca și mort! Sfat. Soțul pleacă într-o delegație, la un team-building (cum i se zice acum), într-o stațiune de munte. Soția îl povățuiește, grijulie: – Să nu te pună Necuratul să dai bani pe acele lucruri pe care le ai, gratis, acasă! Dialog (înăcrit). El: – Ai mai slăbit? Ea: – Ți-a mai crescut? Educație. ”Copilul trebuie învățat să iubească trilurile păsărilor, poienile inundate de soare, culorile răsăritului și ale apusului. Trebuie să-l facem atent la frumusețea care îl înconjoară. Este bine să mergem cât mai des în pădure, unde putem cânta și alerga în voie (căci copiii rămân copii), fără să facem prea mare gălăgie, pe care nu ar putea-o suporta nici chiar elefanții. Nicăieri în altă parte, Dumnezeu nu este atât de mult prezent, ca în poienile pădurilor din munți. Uneori când ne aflăm în vreo pădurice, nu vi se pare că anume aici, ca într-o biserică, ar trebui să facem o slujbă de priveghere sau o Liturghie? Timp de câteva decenii – în vremea comunismului – s-a încurajat lupta împotriva naturii, împotriva credințelor vechi, împotriva ”rămășițelor trecutului”. Doar reconcilierea copiilor cu natura va salva omenirea de multe manifestări patologice. Această educație începe chiar din pruncie. Încă din leagăn, copilul trebuie învățat să vadă frumusețea florilor, a copacilor, a fluturilor care zboară în jur. Sentimentul perceperii frumuseții naturii este sădit în om chiar din primele lui clipe de viață. Acest sentiment nu trebuie nimicit, ci dezvoltat prin toate mijloacele de care dispun părinții și educatorii.” (Gleb Kaleda, ”Biserica din casă”, Editura Sophia, București, 2006). Modernizare. Înainte, tații își doreau ca primul lor copil să fie un băiat. Acum, își doresc ca primul lor copil…să fie al lor! Simulantă. O tipă simula atât de bine orgasmul…încât nici n-a băgat de seamă când tipul s-a îmbrăcat…și a plecat acasă!Câștigător. ”Un câștigător nu e altceva decât un visător care nu-și uită niciodată visul” (Nelson Mandela). Alcool. Alcoolul nu e niciodată răspunsul, credeți-mă! Azi. Emil Brumaru: ”În jur, astăzi e o altă lume, mai rapidă, mai pragmatică, mai dispusă spre bârfă, parvenire și aranjamente, dizolvată (și divizată grotesc, adaug eu…n.a.) în incertitudini politice…în bălăcăreli generale pe facebook (…) virtuale prietenii ce ucid farmecul taifasului nepătimaș, tihnit, la gura sobei, ori al celui pătimaș, la gura iubitei… Să te uiți, trântit pe un covor, în jarul ce spuzește acolo, încet-încet și să sporovăiești intim, cu obrajii aprinși de apropierea unei femei dragi, a unui trup misterios și darnic în semiîntunericul odăii, sclipind din când în când, iluminat ca într-un basm de scânteierile fulgurante ale sobei… Să scormonești cu vătraiul, să pui un nou braț de lemne umede sau uscate, trosnitoare, îmbietoare la răsfățuri și la jurăminte grațioase…la promisiuni duse pe loc (delicat de delicios!) la capăt, instaurându-ne într-o veșnicie a clipelor de neuitat. Reamintite, apoi, în tandre scrisori, lipite cu albuș de ou…promisiuni ce ne hrănesc viața ca un tain sfânt, vindecător al tristeții cotidiene și al inevitabilei expieri finale..”. Rețiproca. ”Dumnezeu l-a creat pe om. Apoi, pentru a-i mulțumi, omul l-a creat pe Dumnezeu.” (Philippe Geluk). Flagrant (dublu?). Un individ, cagulat și agitând un ditamai cuțit, intră în dormitorul unei case unde un cuplu tocmai făcea amor pătimaș. O leagă bine pe femeie, apoi îi urlă bărbatului: – Vreau să-mi dai toți banii și bijuteriile voastre! Bărbatul: – Omule, pe cuvânt… îți dau tot ce am de valoare aici! Numai că, te rog, mult…descătușeaz-o pe ea!. Hoțul (ușor derutat): – Înseamnă că-ți iubești mult soția! Bărbatul: – Mă rog… să zicem… Dar… asta e vecina mea… iar nevastă-mea trebuie să vină acasă… dintr-o clipă în alta… Tristețe (valahă). Nemții au bere. Și noi avem bere. Nemții au mașini germane. Și noi avem mașini germane. Nemții au autostrăzi. Și noi avem bere! Muză. ”Toți poeții au o femeie care a creat, fără știrea lor, jumătate dintre operele lor.” (Victor Hugo). Dilemă. Mă întreabă un ziarist american, rătăcit, ajuns din greșeală, prin România: – Și cum e, frate, la voi, după căderea comunismului!? Eu i-am răspuns onest, cred eu: – Nu știu John… (după, iată, 30 de ani de la momentul 1989)… dar sper să trăiesc până atunci… când…chiar… va cădea, poate (?) și o să te pot lămuri. Eventual…Virginitate. Două prietene. – Spune-mi, dragă, tu ești virgină? – Încă nu. Plăcere. El: – Iubito, ca să ne îmbunătățim viața sexuală… spune-mi, sincer cum…, cam ce-ți place ție, cel mai mult!? Ea: – Sincer? Tipul de la parter…Sănătate! – Ce faci, omule, că nu ne-am văzut de mult!? – M-am însurat. – Eh, lasă…important este că ești sănătos…! Meseriașă. În pat. El: – Am auzit că tu faci, femeie, minuni în pat… N-ai putea să-mi transformi, acum, apa asta plată din sticlă…în bere!? Trecut. Profesoara: Când eu spun, de pildă: ”Eu sunt frumoasă”, la ce timp este verbul? Elevul: – La timpul trecut, doamnă… Înviere. Atunci când Christos a înviat….el s-a arătat prima dată unor femei…pentru ca vestea aceasta minunată să se răspândească mai repede în lume…prin femei… Regulă. Ce trist: toate iubirile încep cu șampanie…și se termină cu ceai de mușețel ori de sunătoare…