O foarte veche și foarte mare nedreptate din sistemul penitenciar românesc este pe cale să fie dreasă, iar noi nu putem să ne declarăm decât satisfăcuți. Mai satisfăcuți ca noi sunt doar deținuții de sex bărbătesc, care umplu celulele din sumbrele așezăminte. Celule care de acum încolo, măcar puțin, își vor mai lepăda din tristețea lor dezarmantă.
Pentru că, în fine, dame faine, tipe aproape fatale, bunăciuni semimortale din cel mai sus cocoțat high-class românesc, sunt arestate în aceste zile și poftite politicos în spațiul pervers al pușcăriei. Gagici mișto, puțuline una și una, ajunse în funcții cheie ale statului prin protecția unor tătici politici, ca să nu le spunem de-a dreptul pești.
Dacă le întrebi, îți răspund că au ajuns pe merit. Meritul lor e că și-au folosit, până la epuizare fizică, arsenalul primit de la natură. Sunt toate superbăciuni, unele chiar premiante la concursuri de miss, e drept că județene, acolo unde se alege farmecul femeiesc al țării. Sunt fetele deștepte, care au știut unde să se lase gâdilate de flocii mustății lui Nelu Oltean și de complexele piticului Boc. Sunt dame de lux, ale căror conturi de farmec fizic se accesează doar cu cardul de plăți nelimitate. Sunt supermuierile politicii românești, care-și fac cumpărăturile doar de la Paris și London în sus.
Iată-le cum primesc acum – când prostimea înfometată și înfrigurată își redactează scrisorile către un Moș Crăciun tot mai zgârcioban – ceva la care nu s-au aștept nici o clipită. În locul cătușelor de mătase roz ale celor mai alese fantezii cu clienții lor din politică, ele capătă cătușe din oțel tăios, care se strâng pe încheieturi de-ți rup mâinile, dacă nu le ții cuminți în poală.
Priviți-le pe aceste bucăți de carne în carcasă! Defilarea lor pe tocuri spre pușcărie n-are nimic din eleganța cerută de covoarele roșii cu care erau obișnuite. Haideți, fetelor, curaj!
Totuși, fără Elena Udrea parcă formația nu are lider.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.