Gagica româncă a studentului arab

Pe timpul comunismului ceaușist, dacă țineai să fii cât de cât dandy, trebuia să te aprovizionezi cu haine din căminele de studenți arabi. Pulovere, tricouri, adidași, parfumuri, dar mai cu seamă mirificii blugi – acolo își găseau obârșia. Cumpărând direct de la arabi, eliminai veriga „bișnițar”, cu adaosurile sale percepute, deseori nesimțite. Căci arabul era negustor cinstit, nu ca bișnițarul nostru.
Ce te frapa în căminele de arabi erau fetele care măturau, spălau, găteau sau flecăreau în fiecare cameră. Fete în general de la țară. Invariabil blonde oxigenate, cu fețe de târfe obosite ieșite din tura de noapte, cu fundul mare spre enorm și cu mâinile muncite, purtând oja ce regresa aidoma valului zdrențuit, retras grăbit spre mare.
Gagicile studenților arabi aveau un aspect standard, multiplicat în mii de exemplare. Poate din cauza lor, apa oxigenată cu greu făcea față pe piața de consum.
***
Imaginea standard a gagicii de arab mi-a revenit când am văzut-o prima dată pe Marie-Jeanne, coborând din avion și fugind ca o rață crăcănată în brațele prezidentelui Băsescu. Aceeași figură, pe care fardul își arăta neputința, același păr blond cu tulpina neagră, același fundoi.
Și, pentru că am și eu perspicacitatea mea, am înțeles pe loc de ce teroriștii arăbeți au ținut s-o răpească pe ea, și nu pe-o altă jurnalistă, mai harașo.
Au și arabii nostalgiile lor din studenție… Au oftat, au strâns kalașnikoavele la piept și-au răpit-o pe Maricica-Jenica.
Din acest motiv, se dărâmă zgomotos ipoteza cu răpirea ratată a fetei lui Băsescu, plănuită cică tot de arăboi. E drept, mititica prezidențială are fața lătuță și căpșorul cam pătrat, iar părul – cu puțină bună voință – poate fi decolorat până la un blond corespunzător. Dar celelalte atribute ale fetei de arab – în principal fundul enorm – îi lipsesc în totalitate, ca să nu mai vorbim că nici bună gospodină nu pare a fi.
Să ne privim în ochi și să ne răspundem sincer: care-i arăboiul amator să răpească așa ceva?