Gafele noastre sărbătorești

Într-un pamflet din august 2000, Mircea Mihăieș își bătea joc de răposatul Emil Constantinescu, enumerându-i câteva gafe antologice, între care „simpatica inițiativă de a-l felicita de Crăciun pe președintele Turciei, a cărui religie nu e neapărat legată de suferințele Mântuitorului nostru.” O gafă națională, de care numai un șef de stat pe nume Constantinescu putea fi în stare. Dacă ar mai fi fost prezident, Miluță i-ar fi urat de Paști lui Osama ca „taina sfântă a Învierii să-i aducă pace și liniște sufletească!” Pe mine, ca om simplu, fiecare zi mă întâmpină cu o normă de gafe musai de îndeplinit, ceea ce mă asemuiește unui proletar conștiincios, care-n fiecare zi are de făurit un anumit număr de piese la strung. Singura deosebire e că, în timp ce de sărbători numărul de piese ale strungarului scade, gafele mele cresc. Spre exemplificare, dar și ca un soi de autocritică, vă aduc la cunoștință ultimul meu set complet de gafe, comise la ultimul Crăciun:
1. Aidoma lui Emil, vizibil distrat în privința apartenenței religioase a celor din jur, am urat „Crăciun fericit!” unei familii de evrei vegetarieni, pe care am invitat-o in corpore la un prânz copios, cu tobe, mușchiulețuri și-alte porcării. N-are rost să adaug că toate bunătățile au căpătat un mucegai de două dește;
2. Cuprins de zel, unui procuror înalt în schemă i-am trimis o ilustrată cu textul: „Fie ca nașterea Mântuitorului să vă arate calea clară a luptei pentru eradicarea corupției din țară!” Seara, o voce care s-a prezentat „Mântuitorul” mi-a recomandat la telefon să-mi păstrez urările pentru magistrații stagiari;
3. Le-am urat „Mulți ani fericiți!” unor politicieni intrați în vizorul DNA, care – crezând că fac aluzie la potențiala lor detenție – mi-au răspuns prin urarea tradițională „Pușchea pe limba ta!”;
4. I-am mai trimis o felicitare pișicheră administratorului meu de bloc, un becher arătos, unde-i uram să fie toată viața și posteritatea adorat de femei frumoase, pe măsura perfecțiunii sale fizice. În aceeași zi, asistentul lui a luat legătura cu mine, informându-mă că urările îmi sunt deplasate, întrucât administratorul este homosexual, și se mai și mândrește cu asta; homosexualii fiind și ei de două feluri: unii care se mândresc, alții care nu.
Se vede așadar că nu-i nevoie să te cheme Constantinescu sau Cioroianu, ca s-o nimerești sistematic în bară. Singura diferență e că unii comit gafe naționale, iar alții doar gafe personale. Ale mele se încadrează în categoria gafelor de cartier.