Furtul cu VAR cu tot

Cred că vă amintiți cât de vehement și de des am militat pentru introducerea VAR, în vremea în care sistemul devenise funcțional și obligatoriu în țările din întreaga Europă (exceptând, desigur, România!), dar și în altele, din zone pe care de regulă le considerăm sălbatice sau măcar rămase în urma evoluției planetare. Totodată, mi-am exprimat și suspiciunea că se vor găsi metode de furtișag mărunt sau chiar de tâlhărie penală, deoarece e în firea omului (sau, mai exact, a arbitrului… care nu întotdeauna pare să aparțină speciei umane) să-și rotunjească veniturile, oricât de mari ar fi ele, iar în fotbal lucrul acesta pare încă mai lesne de realizat decât în alte sporturi, dovadășpăgile de zeci de milioane de dolari intrate în conturile lui Platini și Blatter, care au dus Campionatul Mondial mai întâi în Rusia, apoi în Qatar. Îmi mai exprimam nedumerirea cu privire la amplasarea camerelor necesare funcționării VAR, întrucât n-ai cum să produci o imagine utilă sistemului, din tribunele alea ale stadioanelor noastre sătești (de felul Voluntari, Mioveni, Clinceni etc.), înalte de câte… 2-3 metri, cu câte 3-4 rânduri de scaune. Tâlharii s-au perfecționat între timp în restul planetei, la introducerea VAR la noi, mijloacele de furt fiind deja împământenite. Ciudat, cei care ignoră complet sistemul și fluieră ce vor fiind tocmai englezii! Acum vreodouăzile, fostul arbitru Marius Avram, devenit un excepțional comentator de arbitraje la Digi Sport, ne-a explicat că arbitrul de centru și ăla de la VAR ori sunt foarte buni prieteni, ori se urăsc de moarte! Cum așa?, a întrebat moderatorul. Simplu: ori îi e prieten foarte bun, și nu îi corectează deciziile tâmpite ca să nu-l facă de râs, ori îl dușmănește rău și îl lasăsă fluiere tâmpenii fără să i le corecteze, tocmai ca să se facă de râs! Chestia mișto e că se practică reciprocitatea: ăștia despre care vorbea Avram, cu o etapă în urmăfăcuseră la fel, numai că de pe poziții inverse: ăla de la centru fusese VAR, iar ălalalt arbitrase chiar el la centru! Deciziile fiind, evident, tot anapoda. Apără, Doamne!