„Fundul tău marxist…”

Culisele vieții politice „la vârf” în Rusia au fost din totdeauna spectaculoase, deși greu descifrabile pentru Ivan-cetățean-de-rând. Actuala scenă cu un singur actor, Putin, și-a programat și spectacole în deplasare, apelând la rezolvări demne de epoca stalinistă, când „brațul lung al revoluției” îl ajungea pe Troțki și dincolo de ocean, tocmai în Mexic. După decesele misterioase cu iz politic din ultimii ani, repede mușamalizate „acasă”, după istovirea poveștilor cu amoruri prezidențiale și moștenitori tăinuiți, s-a cam sleit interesul publicului pentru dramele autohtone. Drept pentru care cazul otrăvirii lui Skripal în Anglia, conjugat cu acuzele americanilor privind amestecul rus în chestiuni interne ale SUA, deține acum capul de afiș (după ce, tot în Anglia, au avut parte de morți suspecte Litvinenko (2006), Golubev (2007), Partakasișvili (2008), Berezovski (2013)). Pe vremea lui Stalin, nimeni n-ar fi cutezat nu să protesteze, dar barem să comenteze miile de asasinatele politice – necugetatul ar fi ajuns a doua zi în tren către Gulag, dacă nu direct în subsolul execuțiilor de la Lubianka. Cu atât mai puțin s-ar fi îngăduit referiri la viața privată a „marilor dascăli”, nici acum revelată până la capăt, în toată splendoarea ei. Dar dacă tot s-au deschis arhive, fie și parțial, să le răsfoim sub semnul supratitlului acestei rubrici – „să vezi și să nu crezi!” Lenin a fost homosexual activ (dar nu de asta îl iubim noi!). Subiectul de tot scabros-hazliu, completat cu noi documente de arhivă, depășește cu mult sfera dezbaterilor privind libertatea sexuală, datorită implicațiilor politice adiacente. „Amanta” lui Lenin nu era altcineva decât tinerelul Zinoviev, cu 13 ani mai june decât „marele dascăl al omenirii”. Idila o dezvăluie mărturii directe (scrisorile de amor ale lui Zinoviev; Stalin a hotărât, cu premeditare, să fie păstrate în arhive) și indirecte, din analiza comportamentală a cuplului „istoricește constituit”. Între 8 iulie și 5 august 1917, Lenin și Zinoviev și-au petrecut luna de miere într-o colibă de pe malul lacului Razliv, dar se pare că relația celor doi iubiței începuse încă în Elveția, unde cuplul a fost surprins de Krupskaia în plină partidă de amor. Moment pe care Zinoviev îl evocă fără echivoc într-o scrisoare din 1918: „Nu trebuie să ne mai ascundem de Nadejda, spre deosebire de cele întâmplate la Geneva, unde ea ne-a prins pentru prima dată.” Despărțirea survenită după episodul Razliv a fost greu suportată de amândoi, dar mai ales de Zinoviev, care scrie de-a dreptul disperat: „Dragă Vova! Nu-ți poți închipui cât mi-e de trist fără tine, cât de mult îmi lipsesc mângâierile noastre (…) Poți fi sigur că, de când ai plecat, nu m-am atins de nimeni. Poți fi absolut sigur de sentimentele mele față de tine și de loialitatea mea. Crede-mă, nu m-am atins de un bărbat sau de o femeie și nici nu o voi face. Numai tu îmi ești apropiat…” Se pare că celălalt amorez n-a răspuns grabnic epistolei înflăcărate, așa că este nevoit să revină: „Dragă Vova! Tu nu mi-ai răspuns. L-ai uitat pe amicul Gherșele… Eu am pregătit pentru noi un loc frumos. Putem trăi acolo cât dorim (…) Este o locuință minunată și nimeni nu va putea împiedica dragostea noastră. Va fi ca înainte (…) Nimeni nu va putea înțelege sentimentele noastre. Vino cât mai repede. Te aștept, floarea mea. Al tău, Gherșele.” Semnătura se cuvine decodificată: adevăratul nume de familie al lui Zinoviev era Ovsel Gershon Apfelbaum. Ascensiunea lui politică n-are cum să nu se nutrească și din ardenta relație homosexuală cu Lenin. Împreună cu Kamenev a susținut, în 1922, alegerea lui Stalin ca Secretar general și înlăturarea lui Troțki. Recunoștința lui Stalin s-a manifestat ca de obicei: „Gherșele” a fost arestat în 1935 și împușcat în 1936. Partenerul de zbenguieli erotice, mort în 1924, nu mai avea cum să-l protejeze. Și, oricum, Lenin dispăruse de ani buni din viața politică reală, ca urmare a degenerescenței ce i-a tarat familia și a sifilisului contractat în tinerețe. (Întrebare: Zinoviev nu s-o fi molipsit, ori, cine știe, nu i-o fi dăruit chiar el marelui dascăl Treponema pallidum?) Pline de haz postum, scrisorile amorezului merită puse în ramă: „…mă încălzește gândul că, peste câteva zile, ne vom revedea și îmbrățișa. Te sărut pe tine și fundul tău marxist. Gherșele.” Spuzit de puzderia pupăturilor politice, fundul cu pricina devenise, se pare, mai puțin disponibil pentru săruturile înfocate ale lui Zinoviev. Care continua să insiste, chiar și atunci când Lenin era grav bolnav. Drept pentru care Krupskaia îl somează, în 1922: „Te rog să nu-l mai deranjezi pe soțul meu cu cererile tale pentru întâlniri. A sosit timpul să vă liniștiți. Nerușinarea voastră nu se mai poate răbda. Ilici este bolnav.”
… Bolnavi care au condus lumea…