Fundul, ca marker de gen

Adevăr.Adevărul umblă mereu gol-goluț. De aceea a și fost, de atâtea ori… violat! Posesie. Fiecare arbore este proprietatea cuina. Dar păsările ce cuibăresc în frunzișul lui… niciodată! Ajunși. Oamenii ”ajunși” nu-și ajung decât lor înșiși. Aceasta e (de fapt) și pedeapsa lor.
Presă.Cititorii pretind că ei adoră adevărul. De fapt, ei caută doar indiscrețiile, can-canul. Prejudecată. Întrebată de ce i se adresează soțului la persoana a doua plural, o doamnă în vârstă a răspuns: acum a devenit obișnuință de-o viață. Dar, dacă l-aș fi ”tutuit” încă din ziua logodnei, ceilalți m-ar fi bârfit că mă culcasem, deja, cu el. Ceea ce nu fusese cazul. Amar. Amarul dialog dintre ulei și oțet se petrece nu doar în salatieră… ci și în (prea) multe căsnicii.
Onoruri.La urmă, nu contează dacă onorurile sociale, recunoștința contemporanilor, au fost sau nu meritate, de vreme ce ele sunt trecătoare, fără valoare perenă. Epoci. Un (foarte) vârstnic: am prins acea epocă în care principala poluare era cea produsă de oamenii care-și scuturau covoarele pe fereastră. Infirmitate. Din orice infirmitate se poate obține un câștig. Nu mă refer la cerșetori (ori la cei care îi exploatează, mizerabil), ci la oamenii care își cumpără mereu biletul de loterie de la un orb, pe motiv că și norocul este astfel!
Mister.Câte adâncimi și înălțări poate ascunde sufletul omului… O bătrână doamnă, ajunsă mai săracă decât servitoarea ei. Și totuși, aceasta din urmă rămâne în slujba ei, slujind-o cu același vechi devotament și împrumutându-i, adesea, bani. Fără dobândă, evident… Fund. Observ legănarea ostentativă, studiată, a unei adolescente cu fundul (cam) mare. Se vede de departe că ea a aflat deja că, toată viața ei, bărbații vor glumi între ei – grosier – când o vor vedea trecând, dar și că animalul din ei o jinduiește! Opțiuni. ”Libertate sau moarte!” urlă mulțimea dezlănțuită, disperată, adunată în fața palatului. ”Mă rog… voi ați ales!” șoptește Tiranul, ordonând, calm, deschiderea focului.
Privire.De fiecare dată când un bărbat o privește, o femeie întinerește sau îmbătrânește. Aceasta depinde, însă, esențial, de felul acelei priviri… Frontiere. Inevitabilul și ireparabilul sunt cele două frontiere ce mărginesc ființa fiecăruia dintre noi. Întrebări. Iubirea este răspunsul, dar în timp ce aștepți răspunsul, sexul ridică niște întrebări bunicele. (Woody Allen). Politicieni. Politicienii sunt ca niște copii: ei inventează, după bunul lor plac și fără nici o noimă, tot soiul de ”jucării” (pe care ni le vând nouă cu preț exagerat), și tot ei fac regulile jocului…
Dușmani. Prietenii vin și pleacă, dar dușmanii rămân și se acumulează. Intuiție. Intuiția este o știință exactă. Bani. Banii nu fac fericirea… o cumpără gata făcută.
TV. Televiziunea este ca guma de mestecat pentru ochi. Axiomă. Hard-disk-urile sunt întotdeauna pline. N-are rost să încerci să faci rost de mai mult spațiu. Datele se vor extinde până ocupă tot spațiul liber. Corect! Nu-mi pune întrebări și nu o să te mint.
Cinstiți.Cei cinstiți sunt inadaptații societății. Mate.Femeile sunt pasionate de matematică; își împart vârsta la 2, dublează prețul hainelor și adaugă întotdeauna 5 ani la vârsta prietenei cele mai bune. Studiu. A studia de unul singur înseamnă a te îndoi de inteligența colegului de bancă.
Alcool.Alcoolul omoară încet, încet… Nu contează, nu mă grăbesc.Ecce homo. La urmă… de fapt… tonul,accentul, semnele de exclamare sunt totul! Iată un exemplu: ”Ecce homo!???” – e tonul acuzator, specific ”eco-fasciștilor” de azi, ce acuză, nediferențiat, poluarea globală. Dar și – simetric! – există un admirativ ”Ecce homo!”, rostit – de pildă (smile!) – de o femeie văduvă, dar încă în putere – care și-o fi găsit partenerul pe internet… Și și-a zis: ecce homo! Asta e ființa umană… ăsta e omul… Cu o mie și una de fețe, de judecăți, de interpretări… Ecce homo.
Oportunist. Omul ăsta chiar că a avut o viață policromă, ca la televizorul color al anilor 80… El și-a schimbat, rulat mereu steagul din poartă, în funcție de partidul care a câștigat alegerile! Un alegător obiectiv, aș putea adăuga, spre mirarea voastră: el e mereu cu „ai noștri”… cei care vin, pleacă, se întorc… Hamlet. Eternitatea unui personaj (imaginar, se pare): în fiecare țară, în fiecare epocă, pentru fiecare om în parte, de fapt… dilema, întrebarea lui (în fond, mereu una fără răspuns) capătă conținut, sens, accepțiune, importanță diferită… Sinceritate (de senectute). Sunt deja prea bătrân, prea lehmăit de proști impostori, ca să mă mai strădui a mă pune, zilnic, la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, în această societate românească confuză, debusolată, sălbatică, imorală, parcă scăpată de sub binecuvântarea și de sub controlul vreunui Dumnezeu… Rămân, resemnat, la vechile, adevăratele valori, lecturi, personaje, idei și nădejdi…
Acuplată.” Eficiență maximă feminină: femeia acuplată. A… cu plată?!”Amante.”Îmi plac femeile, dar amanta mea numărul unu rămâne politica.” (Lucrețiu Pătrășcanu). P.S. A fost o amantă ucigașă, se pare… (C. S.) Bite. O nouă, posibilă definiție – sado-maso-IT? – a îndrăgostirii la prima vedere: Love at the first bit(e). Deși… pentru francofoni, ei bine, „bite” e cu totul altceva… Învățați, măi copii, limbi străine!
Încălțări.Bocancii bărbaților, tocurile-cui ale femeilor: simplul zgomot al pașilor lor le dă siguranță. Scrisoare. ”La ce Șerban, la care Foarță / Să-mi mai descriu tristețea mea? / Mi-e sufletul precum o scoarță / De op tratând despre lalea, / Lalea cu ceapa otrăvită / Ca inima unui baron / Ce părăsit de-a sa iubită / Pleacă spre Africa-n balon / Și-acolo, într-o oază pură, / C-o carabină tip Flobert / Împușc-un palmier în gură, / Se-ntoarce și-l mănâncă fiert / În vechiul său castel cu stafii / Subțiri și aerul vâscos, / Înconjurat de blânde mafii / De fluturi ce îi cad în sos…” (Emil Brumaru, mult-regretatul).