Situl care conservă fundațiile vechii biserici din Volovăț (care au fost datate ca fiind de la sfârșitul sec. al XIV-lea), fundații care se află la circa 70 de metri distanță de ctitoria ștefaniană cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, a avut de suferit ca urmare a inundațiilor din această vară.
Într-un „Raport privind starea de conservare a monumentelor istorice afectate de evenimentele meteorologice din iunie – iulie 2010”, întocmit de Paula Vartolomei, specialist restaurare pictură murală, și Gelu Țiculeanu, expert restaurare lemn, din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, înaintat de instituția muzeală Consiliului Județean Suceava, raport care prezintă o serie de constatări referitoare la infiltrațiile de apă care s-au produs la câteva monumente de patrimoniu (bisericile de la Pătrăuți, Arbore, Volovăț și mănăstirile Dragomirna și Sucevița) se semnalează și faptul că situl arheologic al vechii biserici din Volovăț a fost afectat de inundații.
„Acoperișul de draniță care acoperă ruinele a fost în mare parte distrus”
Așa cum se consemnează în raport, „acoperișul de draniță care acoperă ruinele a fost în mare parte distrus” și, fără acest acoperământ „cu rol funcțional de protecție”, accelerarea degradării sitului este iminentă.
Lucrările de decopertare ale traseului fundațiilor vechii biserici din Volovăț au fost făcute în toamna anului 2004 și, așa cum subliniază arheologul Florin Hău într-un text cu privire la „Unele observații referitoare la arheologia și starea de conservare a bisericii vechi de la Volovăț, jud. Suceava” (text care prezintă date planimetrice, cronologice și propuneri vizând punerea în valoare a monumentului), lucrările au avut ca scop „identificarea poziției exacte a monumentului în cadrul parcelei de teren în care acesta a fost pentru prima dată descoperit cu ocazia cercetărilor efectuate de Alexandru Artimon, în perioada 1969 – 1973” și reconstituirea parțială, în baza unui proiect de restaurare, „a traseului previzibil al elevației în plan a monumentului, până la o cotă pozitivă de circa 0,8 – 1,0 m”.
Inundarea sitului și deteriorarea acoperământului care proteja fundațiile
După decopertarea fundațiilor și după efectuarea măsurătorilor în baza cărora s-a întocmit planul întregului sit, s-au luat o serie de măsuri de protecție menite să conserve fundațiile monumentului până la data reluării lucrărilor. Măsurile de protecție au constat inițial în acoperirea fundațiilor cu snopi uscați de porumb, peste care s-a așternut folie de material plastic.
O „izolație” aplicată și în alte cazuri asemănătoare, care „elimina vulnerabilitatea fundațiilor la procesele de îngheț – dezgheț care puteau determina dislocări din masa zidăriei păstrate”.
Ulterior, fundațiile de piatră au fost protejate cu fragmentele unui acoperiș de șindrilă provenind de la o casă din sat. Ploile puternice din această vară au dus însă la inundarea sitului și la deteriorarea acoperământului care proteja fundațiile acestui emblematic monument istoric, care precede lăcașul de cult construit în anul 1502 de voievodul Ștefan cel Mare.
