În fruntea unei mari instituții bugetare dintr-un mare oraș moldovenesc șade înșurubat de câțiva ani un mare incompetent. Cu leafă barosană pe statele de plată, cu acces la distribuirea lucrărilor de refacere a clădirilor instituției, ceea ce presupune mari sume de bani împărțite printr-o simplă semnătură de-a sa.
Până aici, nici o notă nu sună deosebit, pentru că mai toate instituțiile bugetare din România se pot lăuda cu cel puțin un incompetent în frunte, plătit cu salariu de rege cu diplomă de împărat. Ar trebui poate specificat că instituția la care ne referim are un profil cultural, dar din nou nimic nu sună deosebit. Păi, de ce ar face instituțiile de cultură excepție de la regula incompetenței atotcuprinzătoare în țara românească ?
Instalarea fiecărui incompetent din țara noastră are o poveste cu parfum particular, deși scenariile numirilor se înscriu în câteva tipare clasice. Unii au fost săltați în funcție prin protecție familială, alții prin protecție de ordin politic. Mai există o categorie aparte, a celor care au urcat social folosindu-se de meritele soției. De exemplu, un procuror a fost înscăunat șef de mare instituție națională, pentru că nevastă-sa a gemut când fost cazul în țeapa marinarului numărul unu al țării.
Dar marele incompetent cultural de care vorbim azi a ajuns director pe altă cale: prin protecția de socru. Căci el a ocupat, vreme de un sfert de secol, funcția de ginere în organigrama maestrului Beligan. Cu diploma de ginere în buzunar a trecut marele incompetent printr-o grămadă de posturi de director, inclusiv pe la televiziune. Pe unde a trecut, a ridicat piciorul cum fac griveii, marcându-și teritoriul cu mirosul puternic al incompetenței sale.
De-un timp, incompetentul a divorțat de odrasla beligană. Divorțurile se petrec când partenerii obosesc și vor ceva nou, dar în cazul de față a pornit de la realitatea că Beligan nu mai e un brand cu care să faci azi cine știe ce impresie.
De aia omul a dat un șut în curul nevestei, pornindu-și viața pe cont propriu. La 60 de ani și-un pic, era și timpul.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
