Fumați? Luați de-aici!

Una dintre cele mai parșive boli este cancerul. Când vorbim însă de cel pulmonar, perfidia este împinsă la extrem. Nu știu dacă ați văzut vreodată un bolnav cu această suferință. Te impresionează. Te marchează. Te șochează chiar. De fiecare dată îți pui un milion de întrebări asupra rostului vieții după ce stai de vorbă cu un condamnat la moarte. Și ce moarte! Imaginați-vă cum vă simțiți când nu puteți respira ca lumea. Cum vă ies ochii din orbite când vă înecați cu ceva. Imaginați-vă cum e să respiri doar superficial. Orice inspirație mai profundă produce dureri înfiorătoare. Asta pe lângă modul în care slăbești. Te usuci pe picioare. Ajungi în scurt timp la 40 de kile. Galben. Cu dureri atroce, din cauza metastazelor osoase. Te ajută doar calmantele opioide. Și câte fiole din astea am mai făcut de-a lungul anilor de practică. Și câte povești am auzit. Și câtă suferință am văzut. Și gustul ăla amar, care te sleiește de orice picătură de viață, dat de agonia unui om. Un om care până mai ieri venea pe la tine. Făceați glume. Vorbeați despre vreme și despre vremuri. Și azi îl vizitezi la domiciliu. Vorbești doar cu un pachet de oase, care știe că te vede pentru ultima dată.
Morții mă-sii! În orice moment mai greu din viață vă agățați de o speranță, nu? Ea e cea care vă duce mai departe. Ea e cea care vă poate scoate din mocirla în care ați căzut. Ce te faci atunci când nu o mai ai? Ce te faci atunci când moartea sună la ușă? Ce spaime te macină? Ce te mai ține în viață? Cum poți trăi legat la ochi în fața plutonului de execuție? Aud poeți din ăștia care idealizează moartea. Aud de demnitate în fața morții. Mergeți, voi, ăștia care vorbiți, într-o secție de oncologie sau îngrijiți acasă asemenea bolnavi. Să vedem pe urmă dacă mai vărsați râuri de cerneală. O să vă vărsați ficații. La propriu. Ascultați ce vă spun eu. Știu despre ce vorbesc.
Partea cea mai proastă e că nu există tratament. Nu te poți vindeca de tipul ăsta de cancer. Aici, mai mult ca în alte situații, se pune accent pe îngrijirile paliative. Și asta nu o poate face oricine. Trebuie să fii turnat din oțel ca să faci față. Nu te mai lupți cu moartea, că e deja pierdut războiul. Te lupți cu agonia. Cu durerea. Și ai doar mici victorii. Victorii care constau în câte o respirație mai bună. Uneori. Alteori, un inspir adânc rămâne fără expir. Flacără în vânt. Asta e viața omului. În loc să ne luminăm unii pe alții, ne complacem în răutate, nepăsare, goana după aur și minciună. Păcat. Abia când ajungem la finalul fitilului, când flacăra abia pâlpâie, ne dăm seama câte am pierdut. Câte am fi putut face, dar murim numărându-ne respirațiile.
***
Medical, carcinomul pulmonar este o tumoră malignă a plămânului, în mod uzual diferențiat în carcinom cu celule mici (small cell carcinoma SCLC), respectiv carcinom fără celule mici (non-small cell carcinoma NSCLC). Fumatul de țigări este factorul major de risc pentru majoritatea tipurilor histologice!!!
Simptomele includ tuse, disconfort toracic și mai rar scuipat sânge. Numeroși pacienți nu au nici un fel de simptome, unii prezentându-se la medic direct cu metastaze.
Diagnosticul se suspicionează la examenul radiologic sau la computer tomograf (CT) și este confirmat prin biopsie. Tratamentul este chirurgical, chimioterapic și/sau radioterapie.
În ciuda progresului tehnologic, prognosticul este prost, iar accentul se pune pe depistarea precoce și prevenire.
Fumatul de țigări, incluzând aici și fumatul pasiv, este factorul de risc cel mai important. Riscul diferă în funcție de vârstă, numărul de țigări și durata fumatului. Riscul scade după renunțarea la fumat, dar nu va fi niciodată egal cu cel al nefumătorilor. Alți factori de risc sunt reprezentați de expunerea profesională la radon, azbest, siliciu, arsenic, cromați, nichel, emanații de gaze din furnale. Suplimentele alimentare cu beta caroten pot crește susceptibilitatea la fumători. Este nevoie de o expunere prelungită la agenții cancerigeni și acumularea unor mutații genetice multiple până la transformarea canceroasă a celulelor epiteliului respirator.
În medie, pacienții cu NSSC netratați supraviețuiesc 6 luni. Pacienții cu SCLC au o rată de supraviețuire la 5 ani de sub 1%.
Nu există intervenții active care să-și fi dovedit eficacitatea, exceptând renunțarea la fumat. Dovezile preliminare care susțin că suplimentele de vitamina E ar putea proteja foștii fumători de cancerul pulomonar au nevoie de confirmare.
***
Învățăm ceva din cele de mai sus? Ar trebui. Că dacă ai fost diagnosticat cu cancer pulomonar o mai duci, depinde de fază, în medie câteva luni. Că tratament nu există. Că te așteaptă o moarte prematură plină de durere și chinuri. Că, DA!, fumatul este principalul factor de risc.
Gândiți-vă la astea când aprindeți o țigară. Gândiți-vă dacă sunteți pregătiți, cam în anii 40-50 de viață, la unii chiar mai devreme, să vă lăsați copiii singuri pe lumea asta. Gândiți-vă ce rău atât de mare v-au făcut cei pe care-i iubiți încât să merite agonia voastră. De ce vă doriți să fiți conduși la cimitir de copilul pe care-l iubiți atât? De ce-l traumatizați? De ce-l părăsiți înainte de a fi pregătit să-și facă propriul rost în viață? De ce vă doriți un viitor fără voi în el?
Toate astea pentru un fum care se risipește în vânt întocmai ca viața voastră, și așa prea scurtă.