Ultima emisiune de știri pe care am urmărit-o azi-noapte, înainte de a mă culca, mi-a dat peste cap somnul. O actriță tânără, Laura Vasiliu, despre care n-aș fi știut nimic dacă n-ar fi jucat într-un film care a adus în sfârșit recunoaștere cinematografiei românești (am numit „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”) a trecut printr-o experiență de viață pe care n-o s-o uite niciodată. O întâmplare din familia necazurilor pe care le trăiesc românii care se încumetă să bată în aceste zile, cu pasul, și alte părți din Europa decât țara lor. Aflată în Italia, unde joacă într-un film care se toarnă acum, Laura s-a trezit noaptea, în hotel, cu carabinierii peste ea. Vânjoșii flăcăi în uniformă, puși pe căsăpit români, fiindcă, deh, suntem conaționalii monstrului violator Mailat, au spart ușa camerei în care se afla actrița, au înșfăcat-o fără prea multe vorbe și puțin a lipsit să n-o zvârle peste graniță ca pe atâția alți imigranți în aceste zile. Scena petrecută în hotelul italian poate fi translată, fără riscul de a greși, direct în filmul în care va juca Laura Vasiliu. Rolul ei este al unei imigrante.
Comunismul a interzis românilor ieșirea peste graniță. Capitalismul, după un respiro care a durat cât o faimoasă piesă a lui Beckett, care este rostită într-o singură respirație a unui actor, îi retrimite pe români la origini. Cu șuturi în fund, cu îmbarcări naziste în vagoane de vite, cu huiduieli. Frații noștri de la Râm, cântați în poezii, slăviți în balade, asemănători nouă prin cadența latină a frazei și temperament, se dovedesc vitregi. Nu contestă nimeni ticăloșiile pe care unii dintre conaționalii noștri le fac. Nu tăgăduiește nimeni că țiganii noștri, mai numeroși și mai săraci decât țiganii altor țări europene, au dat fuga în Italia, unde unii dintre ei continuă spornic obiceiuri de acasă: cerșit în intersecții, șters cu mâneca parbrize, ciordit portofele. Este o realitate pe care Europa trebuia să și-o asume și să cheltuie bani pentru a o repara. Iată, însă, că țara în care asudă cinstit și pe bani puțini peste un milion de români, îndesându-le italienilor bunăstare într-o economie care nu prea strălucește, ne dă afară. Ne aleargă ca pe câinii turbați, ne insultă, ne ucide. Crimei lui Mailat, absurdă, primitivă, jegoasă, i-au urmat alte crime. Asasinii, profesioniști, ieșiți din subsolurile fasciste ale istoriei, au ideologie, nutresc sete de răzbunare, acționează unitar. Ei sunt italieni. Victimele sunt, indiferent de etnie, cetățeni români.
Exemplul Italiei – sunt indicii că așa se vor petrece lucrurile – va fi urmat de alte țări europene. Prima pare a fi Anglia. Va urma probabil Spania. Europa ne retrimite acasă. Nu suntem demni de ea. A început o vânătoare turbată de români. Ce fac în acest timp politicienii noștri? Ce fac trimișii noștri în Parlamentul European? Unde-s urmașii lui Titulescu să țină discursuri fulminante în încăpătoarele aule ale bătrânului continent, înmuind inimile de piatră și câlți ale Europei și demonstrând că nu suntem sălbatici? Sunt acasă. Fac imbecile campanii electorale la Țăndărei, Urlați și Pocreaca, pentru guvernul de mâine, pentru Parlamentul de poimâine, pentru puterea de care nu se mai satură. Președintele vrea, așa cum vreau și eu, o nouă clasă politică. Unde vom găsi vlăstarele fără prihană ale acestei lumi politice râvnite? Mă uit pe listele partidelor dragi domnului Băsescu. El este inițiatorul referendumului și răspunsul trebuie să-l găsesc desigur în opțiunile domniei sale. Cap de listă pentru noua clasă politică la PD este domnul Frunzăverde. Deschizător de listă la PLD, formațiune născută, ca Athena, direct din capul lui Zeus, este domnul Stolojan. Păi dacă domnul Băsescu spune, cu îndreptățire, că avem o clasă politică expirată, vorba se potrivește mănușă pe cele două personaje. La fel de fără cusur se potrivește și pe profilul președintelui însuși. Ce să mai înțeleagă bietul de mine din toată această tevatură internă?
N-o să pun cap la cap întâmplările nefericite din Europa care ne aleargă și ne trimite acasă și întâmplările insalubre din viața politică internă. Las pe posibilul meu cititor să judece și să tragă singur învățămintele.
