Fufe, craci, bulane, rating

Rulează, în televizor, filmul Dan Voiculescu. Tot rulează. O televiziune îl prezintă drept criminal. O alta, erou. De zece ani rulează, zi-noapte, filmul Traian Băsescu, uneori cu reflexe indiene, de Raj Kapur. Sunt scenele în care duios, de după perdele politice, se înfățișează Elena Udrea. Între cei doi, Băsescu și Voiculescu, se poartă o cruntă bătălie politică. În rest, vorba unui prieten, fufe, craci, bulane, rating.
Ieri am văzut-o iar pe țiganca Eugenia. Are aproape 80 de ani și crește șase nepoți, ultimul de doi ani, deșertați de fiică-sa care trăiește în cort pe maidanele Italiei și Franței, mereu în căutare de ceva. Ceva, ceva găsește fiindcă se întoarce mereu borțoasă, naște în viteză și demarează iar spre orizonturile lumii. Plimbă trei găleți de plastic pe care încearcă să le vândă. Cerșește sub acoperire. I-am dat zece lei. Mâine se oprește iar la poartă. Stă, privește când în pământ, când spre acoperișul centenarei mele case. Își hrănește nepoții care se prezintă durdulii, goi și pictați cu materia șanțurilor în care se joacă.
Mă întorc la masa mea de scris. În treacăt văd televizorul. Și el mă vede pe mine. Stă, în general, pe știri. Aceeași știre devine opusul ei în funcție de canal. Azi, ca și ieri, rulează Dan Voiculescu. Pe celelalte canale – fufe, craci, bulane, rating.
Am fost în curtea și în casa unui om care se stinge încet, păzit de fiica sa venită de la oraș. Are ochii apoși. Sub ei stă pitită o tristețe fără margini. A muncit, a făcut copii, a făcut războiul, n-a murit de glonț. Are o pensie de doi lei. Copiii lui au copii și probleme. Bătrânul, este evident după nervozitatea celor din curte, îi incomodează. O noră se vaită tare că nu-l mai ia Dumnezeu odată să-l scape de chinuri. S-o scape pe ea de chinul de a-i aduce unicul consum zilnic al bătrânului, o cană cu apă. Cere prea mult!
Întâmplări mărunte, personaje fără semnificație, viață de doi lei. Cum să se uite televizorul la ea? Televizorul are și el de plătit impozite la stat. Dacă nu face rating, n-are publicitate. De unde își va plăti el, televizorul, salariile redactorilor care asudă să găsească, după profil, un traianbăsescu sau un danvoiculescu sau un victorponta, mereu dispuși să spună ceva care să salte audiența sau, la alte canale, să descopere fufe, craci, bulane, rating?
Cum se vede România din televizor? Păi se vede doar ceea ce spusei mai sus. În rest nimic sau mai nimic despre veteranul de război care moare pe o saltea care pute a urină sau despre cei șase copii care aleagă în praful drumului, cu o mamă decedată sezonier, până când le va deșerta la poartă un nou frățior, murdari și grași ca niște căței hrăniți de mila întâmplătoare a satului. Satul România nu pare locuit de mulți oameni. El e locuit de Victor Ponta, de Traian Băsescu, de Dan Voiculescu, fiecare dușman al celuilalt, până la eventuale împăcări, încleștați într-o luptă care pare că nu ne privește. Pe jos, mușuroiul de furnici fără nume, cu tragedii care nu merită știute, nesemnificative în sângeroasa lor extensie. Ca o glazură, peste toate acestea, fufe, craci, bulane, rating.