Fudulii servite tradițional

În Parlamentul românesc, semnează condica un senator, care-i proprietarul unui mare combinat porcesc. De ale sale producte ne-mpiedicăm în orice galantar de resort, din micile și marile noastre magazine. Și, ca o adaptare pe care în mod expres natura o pretinde, el însuși a căpătat, pe nesimțite, un facies porcin. Dar asupra acestui aspect nu face să zăbovim.
În opinia mea, omul acesta e predestinat politicii românești. Deoarece, expert fiind în fătarea, îngrășarea și descompunerea pe unități comestibile a porcinelor, el a trecut fără șocuri la dezosarea pe care politica ți-o pretinde.
***
A schimbat – pocnind din deștele-i ca niște cârnăciori – șuncile ce așteaptă a fi livrate digestiei poporului, cu șuncile lui Cozmâncă.
A sărit fără etapizare, de la șoriciul onest al vierilor din creșele combinatului său, la șoriciul vierilor Ponta și Gușă.
Fără nici o opinteală, ceafa și gușa subordonaților săi guițători au fost substituite cu ceafa și gușa unui Năstase.
Fără ajutorul vreunui digestiv, locul ficatului curat – de purceluș rozaliu – a fost luat, la micul dejun, de ficatul cirotic al lui Băsescu sau Văcăroiu.
***
Ce-i drept, la fel ca unii porci virili de la natură, senatorul-proprietar s-a văzut într-o zi cu fuduliile pe tavă. Dar – minune, căci există un Dumnezeu al porcinelor – sub centură n-a simțit nici o durere, ci – din contra – chiar o anume ușurare.
Fuduliile i-au fost servite tradițional – cu mujdei, mămăliguță, vin alb și checiap pentru domnișoare, să nu duhnească la pupat – unui colectiv de meseni din politica de vârf românească.
El însuși, că doar n-o fi având gura cusută, a gustat din propriile fudulii, și le-a găsit delicioase, hrănitoare, poate doar un pic prea pătrunse.
La sfârșit, cum e obiceiul pe la mesele mari de pe eșichierul nostru, mâncăii au scos pe gură câte un grrr! de căciulă. Dar imediat au spus pardon, astfel încât presa a sărit peste incident, fără să-l consemneze.